Buna,
Banuiesc ca raspunsul il stii deja. Opresti relatia.
Motivul este foarte simplu: gelozia.
O viata nu trebuie traita in gelozie, in ascundere, in a da explicatii si in crize de isterie.
Daca vrei un sfat simplu, fugi de gelozie ca de dracu. Aia nu e dragoste, ci se cheama posesiune. Care vine la pachet cu lipsa de incredere.
In plus, cand o sa intrii la facultate, o sa ti se deschida noi si noi orizonturi, vei intalni alti tipi mult mai rasariti si mai de viitor precum prietenul tau curent.
Acum, probabil nu vei intelege. Dar mai tarziu, totul iti va fi clar.
Gandeste-te ca o sa mergi la facultate la diverse iesiri, barulete, petreceri cu colegii. Ai nevoie sa ai un prieten cu care sa nu te poti simti in largul tau?
Si asta este doar un exemplu din multele care pot sa ti le enumerez...
Probabil ca e greu sa suporti distanta, tinand cont de relatia voastra. Wow, felicitari! Nu multi au parte de asa relatii perfecte. Poate nu sunt in stadiul in care sa-ti pot vorbi din experienta, avand doar 15 ani, dar sper sa te ajut in vreun anumit fel. Avand in vedere ca va iubiti, ar fi mare pacat sa va despartiti. Nu lasa distanta s-o faca! Cat timp va iubiti nu prea conteaza iar pe de alta parte, nu distanta te invata sa apreciezi mai mult persoana de langa tine? Sa inveti ca viata ta ar fi trista fara ea?
Poate ca toate astea vor fi alternate de un viitor grozav. Legat de cealalta situatie, referită la gelozia lui, nu stiu. faptul ca e gelos, e de bine. Iti da de stire ca intr-adevar tine la tine si nu vrea sa te piarda, dar si gelozia are limite, in care poti intrece masura. Incearca sa-l "inveti" ca trebuie sa aiba incredere in tine! Ce e o relatie fara incredere? Va intelege, poate nu devreme, dar intr-un tarziu, va intelege. Te iubeste! :3. Sper sa fiti bine si sa va tina relatia mult mult timp. Baftaaa! :*
Nu stiu ce sa zic, multumesc! ieri ne-am certat, cica " o pauza ", si nu am mai vorbit, insa acum de dimineata m-a sunat sa imi dea trezirea :3 a facut-o sti asa ca pe durul . Bun, el are de gand sa fiu soția lui, mama copiilor lui, si sa fim fericiti, eu cel putin vreau incredere sa aiba in mine, sa ma prețuiască, respect. Faza e ca el și-a pierdut încrederea in mine și-n prima seara, pe parcurs mi-a reprosat mereu Hm, tin sa mai spun ca, cand e vreo neregula repede recurge la despartire, apoi vb urat, bine aici la fel si eu, din cauza nervilor si pana mea, intr-un final eu nu il voi cauta, sper ca nici el, astfel nu voi putea sa nu ma gandesc la el, si as vrea ca in zilele astea sa ii vina mintea la cap :o. Ok, sper sa fie ok la final
RRSecularHumanist întreabă: