Dacă mă întrebi pe mine, să nu te vezi cu persoana respectivă indiferent de cât de mult ai iubi-o, nu e o problemă.
Depinde de voi, depinde de tine dacă o iei sau o luați așa.
Am zis-o și o s-o mai zic de câte ori e nevoie: niciodată nu mai e la fel într-o relație după atâtea certuri și împăcări.
La un moment dat, ceva o să se schimbe, indiferent în ce constă acel "ceva".
Probabil e felul lui de a păstra o "distanță" favorabilă față de tine. Felul lui distant, rece.
Și oricât te-ai chinui, n-ai cum să schimbi asta, nu și dacă nu colaborează și el cu asta.
Așa că e momentul tău să ai o discuție serioasă cu el și să lămuriți asta.
Legat de partea cu "nu pot nici cu tine, nici fără tine, dar cu tine mai mult mă chinui", nu mă puteam abține, e nasol să gândești așa, să fi atât de atașată de persoana cealtată și să-i suporți toate ieșirile astea, indiferent de cât de mult te-ar afecta.
Era chestia aia; problema e că ai merge până-n Iad și înapoi fără nicio ezitare, știind că urmează să-l ți de mână.
Și totuși, printre atâtea principii pe care mi le-am format în viață și am învățat din tot felul de porcării din trecut, una ți se potrivește ție: Dacă comunicarea doare mai rău decât tăcerea, e timpul să pleci.
După ce aveți discuția aia și el nu vrea să vă despărțiți și s-o ia fiecare pe drumul lui, lasă timpul în voia sorții o vreme.
Dacă continuă să fie tot așa, te îndepărtezi. Oricât de mult te-ar distruge pe moment, cândva o să-ți mulțumești ție însăți pentru asta.