Buna,vreau sa va spun ca de o săptămana iubitul meu a plecat sa muncească in Germania si va sta doua luni. De cand a plecat plâng mereu, nu am chef sa ies niciunde, nu mânanc pana nu ma suna sa vorbim..Nu prea vorbim asa des pentru ca nu poate si pana nu vorbesc cu el nu pot mănânca, nu pot bea apa, ma simt foarte rau. Încerc sa nu ma gândesc sa imi ocup timpul dar nu pot orice as face..Nu stiu daca asa ma comport după o săptămana nu stiu ce fac doua luni...Cred ca o sa ma îmbolnăvesc nu stiu..Am am mai stat doua luni fara el si mi-a fost foarte greu numai eu stiu cum am trecut peste. Am impresia ca nu o sa treacă timpul..nu stiu cred ca intru in depresia. Vreun sfat ce sa fac ca sa imi fie mai ușor.

Bun,pentru a-ti fii mai usor si calm,trebuie sa te duci la un pshiholog,el iti va spunde cum sa treci peste,incearca sa vorbesti cu el mult timp, cere-i poze, si multe altele, hidrateaza-te, mananca( de aceea te simti prost si poti ajunge grav cu aceasta problema de a nu te hidrata si manca) chestia e ca trebuie sa iesi afara cu niste fete (NU BAIETI! O SA-TI FIE DOR DE EL)! Si incercati sa nu vorbiti despre dragoste.Subiecte haioase si dragute.

Suna o prietena buna sa-ti tina de urat si mergi la un psiholog.

Daca nu vrei asta atunci cauta-ti un barbat care sa-ti readuca poftele inapoi cat este el plecat.

Gandeste-te ca sunt relatii in care partenerii se vad o data la cateva luni.
2 luni e nimic.
Te inteleg foarte bine dar de ce nu ati plecat impreuna daca timpul aceste ti se pare atat de lung?

Sa stii ca si eu am trecut prin situatia ta doar ca eu am fost cea plecata in Germania iar dupa cateva luni a venit si el.Nu prea ai ce sa faci.Cum au trecut acele luni trec si astea 2.La inceput e mai greu...eu eram la fel ca tine dar nu prea ai ce sa faci.Incearca sa iti ocupi timpul cu ceea ce iti place. Timpul nu sta pe loc :-) trece doar ca mai greu

Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare acum 1 an si la fel faceam si eu plangeam, nu ieseam nu mancam aìsi asa mai departe. Deci toata chestia e sa lasi plansul deoparte si fa orice care sa iti ocupe timpul, uitate la un film iesi cu prietenele mergi la piscina(daca e cald) gandeste-te ca peste 2 luni va fi din nou langa tine, stiu ca e greu dar crede-ma ca plangand intruna nu ajungi nicaieri, si eu am plans foarte mult dar dupa am inceput sa imi revin pentru fa faceam urmatoarele lucruri:gateam ma uitam la filme mergeam la patinoar ieseam u prietenii(chiar daca nu aveam chef) ascultam muzica vesela. Acum capul sus sterge-ti lacrimile si zambeste, stai linistita ca nu a plecat pentru totdeauna o sa se intoarca la tine. Bafta

Da o in spanac de treaba... sunt 2 luni nu 2 ani. Esti libera, faci ce vrei... ia ti pritenele iesi in oras ce spanacii masii de treaba, toata viata ta tine de un barbat

Nu e un capăt de lume. Stăpânește-te.