Bună ziua.
Am 27 de ani și sunt căsătorita civil din 2018. Relația a început în 2016. Nunta am făcut-o anul trecut în 2019. Soțul are 30 de ani.
Noi locuim in Germania, acum sunt însărcinată în 5 luni cu primul nostru copil, băiețel, dar căsnicia nu ma mai satisface. Practic, vreau sa divorțez de el. Nu este bărbatul pe care mi l-am dorit, nu mai simt nimic pentru el. De când sunt însărcinată, el vine de la munca, face curat, mâncare, spala vasele, îmi aduce mâncarea la pat. Eu practic, nu mai fac nimic. Căsnicia noastră a cam fost pe butuci din luna ianuarie, am plecat în România pentru 2 săptămâni, dar am zis să-i mai dau o șansă, căsniciei. El nu accepta divorțul și îmi spune ca dacă vreau sa plec, să-l las după ce nasc, dar sa plec fără copil. Situația financiara este buna, nu ducem lipsa de nimic, dar ne certam aproape tot timpul, asta pana sa rămân însărcinată.
Nu știu ce sa fac. Nu îmi place cum se comporta, nu este bărbatul pe care mi l-am dorit, ce sa fac?!
De plecat, e clar ca o sa plec dacă ar fi după ce nasc, aici am asigurare, condiții.
Vreau altceva, alt bărbat care sa știe cum sa se comporte. Am avut probleme și în relația sexuală. Eu sunt sado-maso și el nu e de acord cu asta. Spune ca sunt nebuna și el nu ma poate strange de gat și alte chestii.
Când ne certam sau când ne contrazicem, el se enervează, înjură, nu se controlează. El este șofer de camion. Lucrează cam 14 15 h pe zi. Pleacă la 4 am 5 am și vine acasă pana în ora 18:00. Face maxim 100 km curse lângă orașul unde locuim noi, Duisburg. Nu pleacă azi și vine sâmbăta. Este șofer pe bascula mai pe românește.
Eu cred ca acest copil o sa crească foarte fericit fără el. Nu sunt de acord ca un copil sa vadă violente și înjurături. Nu știu de ce este asa. Asa este și fratele lui. Chiar nu înțeleg. Este o persoana bună, dar fără caracter. Ce sa fac?

Sa te desparti de el.

Ar fi trebuit sa detaliezi de de ce nu barbatul potrivit ca e vaga intrebarea.

Cred ca te-ai grabit sa te mariti cum e cazul multor femei si nu numai, iar asta duce mereu la despartiri, oricum monotonia va aparea mereu indiferent de ce vei face pentru ca e firesc. Ce sa faci, te desparti, e cea mai logica solutie.

Nu îmi place ca uneori este violent, ridica tonul, înjură. Nu ma înjura pe mine. Și când se joaca pe telefon face la fel. Nu m-am grăbit. Nu am 40 de ani ca să poți spune ca m-am grăbit.

Nu ai discutat cu el? Comunicarea e de aur zic eu, daca nici cu comunicare nu realizeaza e gata.

Vad pustoaice la 20 de ani dupa maritis, nu e neaparat o regula sa te grabesti la 40...

Nu exista barbatul perfect asa cum nu exisnta nici femeia perfecta.
Nici un copil din lumea asta nu este perfect. Adevarul este ca nici tu nu stii ce vrei de la viata pacat de copilul ala n-are nici o vina in toata povestea asta.
Si tu si el sunteti doi prosti, tu imediat cum nu te mai multumeste ceva repede te grabesti sa il schimbi. Sa zicem ca scapi de el si iti ei altul nou nout proaspat ambalat dar dupa tine asa crezi ca o sa fie mai bun poate ca o sa fie mai rau.

Stii de ce esti tu asa pentru ca esti mofturoasa si alintata de asta. Voi aveti impresia ca noi barbatii suntem de fier sau ca suntem in fiecare zi bine dispusi cu nervii tichi ei bine nu, avem si noi problemele noastre. Daca il lasi si cauti altul nou o sa manaci bataie pe paine.

Răspunsul tău m-a amuzat teribil.
Dacă ești născut în 97' e grav. Ești cumva căsătorit sa știi măcar cum e, sau ești un obsedat care se mângâie la poze? De ce sa fiu proasta dacă vreau altceva? Ai mintea praf. Sper ca n-o sa ai vreo soție vreodată. Stai liniștit ca germanii nu-și bat nevestele, doar dacă au origini românești!

Cu altul va fi mai bine? Da, primii 2-3 ani. Apoi intervine plictiseala. Ce faci? Te desparți și de ăla?
Eu, în locul tău, aș ține de relație. Tu, dacă nu-l mai vrei, pleacă și lasă-i copilul, mai ales că e băiețel, o să tragă mai mult la tata, și mai ales că e și șofer, treburi de bărbați.

Copilul este dorit de amândoi. Îl iubim amândoi enorm de mult. De aceea are grija de mine. Adevărul este ca noi în ultima vreme nu am comunicat cum trebuie. El vine obosit de la munca și face absolut tot. El mi-a spus ca are nervi și de la munca. Știu ca ma iubește, și eu am sentimente, de aceea ne-am căsătorit. Dar nu știu ce sa zic, ce sa fac. Nu ma înjura pe mine, înjură când se joaca sau când greșește ceva, un timp se stăpânea, dar de ceva vreme a început din nou. Îți mulțumesc pentru răspuns. Ai dreptate, chiar dacă am 27 de ani nu știu ce vreau. Nu știu ce este cu mine. Nu-mi convine nimic din ce spune.

Nu e relație, este căsătorie.
Copilul nu o sa i-l las niciodată dacă ar fi sa divorțam.
Adevărul e ca nici eu nu știu ce vreau

Nu stii ce sa zici sau faci? Lasa timpul sa treaca, rabdare sa ai. E un copil, o responsabilitate enorm de mare si nu sunt eu foarte documentata dar sunt sigura ca este normal sa fiti amandoi mai agitati. Tu ca porti o viata, e ceva nou, daca era al doilea copil aveai habar de schimbarile tale si aveai mai multe raspunsuri insa nu o zic doar pentru copil ci si pentru voi, ar fi pacat sa renuntati. V-ati iubit, exista inca sentimente de ce sa lasi totul balta? Pentru un timp mai greu prin care treceti? Cu anii veti trece prin lucruri si mai grele caci iubirea adevarata e pusa la incercare de mii si mii de ori. Daca tu lasi acum, cand amandoi e clar ca aveti mai multa nevoie unul de celalalt nu vei avea succes nici intr-o alta relatie. Ce faci tu acum e sa fugi. Sa fugi e mai simplu decat sa tragi si doare al naibii de tare cand esti cu moralul la pamant cand vezi in jurul tau doar ceata. Dar trece, toate trec. Lupta, da tot ce poti pentru a intretine aceasta relatie caci daca nu sunteti destinati unul pentru celelalt va veti desparti si peste 20 de ani. Ce e scris in cartea vietii pentru fiecare dintre noi nu poate fi sters, dar un lucru e clar, daca tu dai tot ce poti pentru a merge lucrurile bine si intr-un final tot ca despartiti nu vei ramane niciodata cu regrete, in fata copilului tau vei fi un exemplu caci tu te-ai straduit, nu ai renuntat la "prima" abatere.
Fii exemplul pe care ai vrea tu sa l urmezi, nu renunta. Ai avut curajul sa ceri un sfat, o parere e timpul sa urci pe urmatoarea treapta, si urmatoare si pana ajungi in varf. Obosesti de la prima treapta? Asa slaba esti? Ai 27 de ani, esti cu 9 ani mai mare ca mine. Insa diferenta dintre noi nu e aceasta, ci faptul ca eu am mintea limpede si gandesc fara probleme in spate, tu in schimb te simti sufocata.
Mi-ar placea tare sa aud ca ai dat tot ce ai putut si ca nu ai renuntat! Te pup

Am înțeles că e căsătorie. Și oricum ar fi, eu una, nu aș renunța. Adică mi-am dorit un bărbat, căsătorie, copil și brusc nu mai vreau. Păi ce fac? Mă joc? Că mă joc cu viața mea, nu-i problemă. Urât e că mă joc și cu viața bărbatului, că putea lua alta și poate o ducea mai bine cu ea.
Urât și că mă joc cu viața copilului, că îl despart de tată. Nu e de joacă cu sufletele și viețile oamenilor.

Eu zic să te mai gândești, să lași de la tine, să-l înțelegi și pe bărbat, nici lui nu îi este ușor la muncă toată ziua + face el papa, curățenie, aduce bani! Ce mai vrei? Altul? Pentru ce?

+ că iubirea aia intensă e la începutul relație, nu ține 100 de ani. N-ai cum să ai aceași stare timp de 100 de ani. E normal să te plictisești și să vrei altceva. Și eu mai vreau să fiu la școală și NU la muncă.

Hai că acum te-ai descărcat postând întrebarea, ai primit și sfaturi, ai discutat cu noi, te-ai mai liniștit. Continuă căsătoria și gata.
Și stai că or mai fi stări de astea ăsta e doar începutul! Ține-te bine! Trebuie să ai și un pic de simț al umorului, NU e bine să fii prea serioasă cu lucrurile astea negative, care ne provoacă aiurea.

Poate ai bunici care inca sunt impreuna de mai bine de 30 de ani, daca nu sigur ai vazut. Chiar si 50 de ani de casnicie. Crezi ca intre ei nu a intervenit monotonia? plictiseala? Nervi? crezi ca nu s-au saturat de mii de ori unul de celalat? Sigur ca a intervenit Sigur au trecut prin probleme ce nici eu nici tu nu ne putem imagina. Insa. au ajuns sa imbatraneasca, sa aiba copii si nepoti. Cand pun capul pe perna pot fii mandrii de ceea ce au realizat.
Gandeste te bine si cel mai important daca esti orgolioasa, lasa din orgoliu. Si sa ai tu dreptate, lasa orgoliul caci il iubesti si te iubeste. Poate fi greu dar mai bine transformi o cearta intr o gluma si sa adormiti impreuna, decat sa spui tot ce ai de zis (acelea fiind cuvinte oribile) si sa te culci trista.

Foarte frumos ce ai scris
Eu propun sa facem o greva "Continua casnicia, Continua casnicia"

Ce ai putea face sa reinvii casnicia?

Cand te-ai casatorit cu el nu ai vazut ce caracter are? Sau ai vazut altceva la el?

Tie nu iti place omul ala care, cand vine de la munca, iti aduce mancarea la pat, face curatenie, spala vasele, dar, ocazional, mai injura( si nu pe tine).Ti se pare ca e violent ( ca na, injura ca un apucat) desi tu ai vrea sa fii stransa de gat?)
Lasa-ma sa rad!

Ah femeile, mereu batute in cap

Eu zic sa nh te grabesti cu deciziile. Mai ales ca aveti o familie și un copil care urmează sa vina pe lume. copilul ăla nu are nici o vina. Problemele au început sau nemulțumirea ta a început de când ai rămas insarcinata? Vezi sa nu fie de vina hormonii. nu face ceva de care sa regreți mai târziu. El muncește, are grija de tine, îți oferă toate condițiile. Nu da pasarea din mana pe cioara de pe gard. Nu mulți bărbați știu sa aprecieze și sa respecte o femeie. Ești o femeie norocoasa și daca mai înjură are și el dreptul. trebuie sa se descarce cumva pentru ca e obosit și chiar daca e obosit el vine acasă și principala preocupare ești tu. Nu sexul contează intr-o relație atât de mult. apreciază-i sufletul și cum ziceam. ai grija ce îți dorești pentru ca e important ca un bărbat sa te ajute in casa.

Inca o dovada ca nu va plac baieti buni

Hei! Eu zic că e destul de clar când eu vreau sa ma duc in dreapta si tu vrei să te duci în stânga. Divorteaza si daca te poti intelege pe cale amiabilă cu el atunci e perfect, daca nu, atunci accepta si asuma-ti alegerile pe care le-ai facut. Mult succes!

Generalizările nu își au sensul!
Dacă unele sunt mai degrabă pline de ele decât cerebrale, nu își asumă alegerile și fac viața dificilă altora, asta nu presupune faptul că toate femeile ar fi toxice.
In situația dată, avem parte de o aroganță nejustificată. În condițiile în care ea susține faptul că soțul ei nu se încadrează in tiparele ei în ceea ce privesc bărbații, cu toate că tot ea l-a ales, sau mă rog, a acceptat să se căsătorească cu acel bărbat.

Cred ca a fost doar atractie fizica intre ei care acum s-a dus

Păi da, a vrut să-și ia un bărbat nu un sclav. E bărbat prea bun, adică prost...

Ce e așa de ras când nu e compatibilitate sexuală? Nimic nu e.

Frumos discursul asta' dar dacă nu o sa facă divorț o s-o sadomasochizeze altul pe timpul casniciei.

Mi-a spus ca el ma iubește și nu o sa fie de acord cu divorțul niciodată. Ma întreabă ce îmi lipsește? Nu am ce să-i răspund.
M-a amenințat ca pentru a-mi lua copilul o s-o facă pana o sa reușească. E un bărbat foarte ambițios. M-a întrebat de ce m-am căsătorit dacă vreau să-l las acum când vine copilul mult dorit?
Nu știu ce e cu mine. Nu am fost asa.

O iubeste si face efortul ala din dragoste, de ce sa il vedem ca pe un sclav? O ajuta, dar ea vrea streangul la gat.
Nu e compatibilitate sexuala? Si i-au trebuit 4 ani ca sa vada asta?
S-a saturat de prost...

Nu mai avem voie sa facem sex deloc pana nasc.
El zice ca nu-l deranjează.
Exista oral, anal.

Cu părere de rău, accept adevărul.

Mergeți la o terapie de cuplu atunci sau macar mergi tu la un psiholog. Succes!

Dai de altul si o sa te bata de ramai vanata la fata si corp, asta iti aduce mancare se ocupa de casa. Cu copil un om responsabil niciodata nu te va accepta multi sant violenti din cate vad soferu tau e un om intreg la minte, stresat poate sa fie de la servici multe ore presupune stres, cu cat mai putin munceste cu atat mai relaxat e sau tu il induci in cearta. Copil poti face cu altul macar lasail sa se bucure de el asa nu o sa stie nimeni ca ai altul uitat in lume