m-am despartit de iubita mea dupa 5 ani în care am locuit aproximativ 4 ani jumătate impreuna. Motivul despărțiți a fost religia, ea find de religie musulmana iar eu ortodox.
Bine noi nu prea am ținut cont de chestia asta atata timp ca 5 ani nu ne-am gandit la asta, dar mama ei a fost impotriva noastră de cand a aflat de noi, cred ca aproximativ 1 an de zile mama ei a știut ca suntem prieteni.
Am omis sa spun ca locuiam împreuna în apartamentul ei fără parinti.
Acum după 5 ani s-au intamplat multe, între timp a ramas gravida si din insistenta si din cauza ca nu am fost maturi am decis sa facă avort eu cel puțin m-am gândit ca momentan nu e momentul potrivit pentru un copil deoarece nu făcusem nimic în relatia mea cu mama ei.( tot era impotriva noastra) dar acum regret enorm ca nu mi-am asumat responsabilitatea de a fi tata.
Dupa 4 luni de cand a facut avortul eu am luat decizia sa ne despartim, am realizat pe moment ca nu suntem bine acum si nici pe viitor nu vom fi.
Acum la 3 luni după ce ne-am desparit realizez ca am fost un dobitoc imatur care nu a știut sa isi tina langa el femeia pe care o iubește și care si o împinge usor, usor în bratele altui bărbat. In toată perioada in care am fost despartiti ne-am cam întâlnit 3, 4 ori pe luna. Din punctul ei de vedere spune ca nu ma mai vede persoana langa care își dorea sa stea toata viata acum, dar imediat după ce ne-am desparit 2, 3 săptămâni a fost distrusa si a tot încercat sa ne impacam iar eu nu voiam, uite roata s-a intors.
Ma puteți ajuta cu un sfat? Fără a fi cârcotași va rog!

Păi și nu mai vrea acu să se împace cu tine sau care e treaba? spune-i c simți și vezi dacă mai poți salva ceva dacă simți că merită

Faptul ca tu esti imatur o afecteaza si pe ea.

Las-o sa isi traiasca viata si tu du-te si zapaceste pe una care e gata.

Cat crezi ca poate acea persoana sa isi calce pe suflet?

Cu ce să te ajutăm, din punctul meu de vedere ai luat decizia bună, adică e clar că relația voastră nu mergea, diferențele erau prea mari. I-ao așa situația, îți imaginez cum ar fi fost să te căsăorești cu ea, să faci un copil și mă-sa să se bage constant în viața voastră. Acum poate îți pare rău, dar mai târziu ai să realizezi că ai fost băiat inteligent. Cât despre avort, e mai bine așa, decât să crească într-o familie toxică. Stai calm o să vină și rândul tău, pur și simplu n-a mers situația, deci, sfatul meu: Fii bărbat fir-ai al dracu, nu linge pe unde ai scuipat, dacă "ai scuipat" ai făcut -o cu un scop, ai vazut că nu e ceva ok acolo.

Chiar dacă vă împăcați, nu o să mai fie niciodată la fel. Încearcă să treci peste.

Păcat că a făcut avort! Alții își doresc copii și nu pot avea! Așa e, poate, nu știm aprecia ce avem.

Sfat? Femeia urmează bărbatul! Deci trece și ea la ortodocși. O ceri de nevastă, vorbiți cu un preot ortodox și îi spuneți tot ce ați făcut, și vă abțineți până la nuntă.
Totuși, 5 ani! Ar fi păcat să dați cu piciorul la frumoasele amintiri, că sigur au fost și momente bune.
Referitor la mama soacră, mergi la ea și vorbești față în față, spui tot ce simți. Întreab-o ce trebuie să faci pentru a fi liniște? Fii calm, ia-o cu frumosul și vezi cum se liniștește și ea.

Stai sa plângi după un copil avortat... Ma întreb care dintre voi doi este bărbatul în relație. Domne, înțeleg ca ea e musulmană dar voi nu v-ați despărțit din cauza religiei și mai mult din prostia ta. Nu ți-ai asumat sa fi tata, asta e! Dacă doreai asa mult un copil după puteai sa ii spui despre asta și sa deveniți parinti! Înțeleg ca mama ei nu era de acord dar puteai sa te convertești la religia lor sau sa încerci sa devi bărbatul pe care mama îl voia pentru fata ei. Când doi oameni se iubesc ar trebui sa încerce sa rezolve problemele împreuna și sa nu lase lucruri asa mărunte sa ii desparta. Acum nu prea ai ce sa faci, mai ales dacă ea nu te vrea înapoi.

Asta cu religia nu are nici o treabă. Este doar un pretext.
Tu în primul rând ai fost un cretin pentru că ai lăsat-o la greu.
Responsabilitatea avortului este împărțită. Adică ea nu l-a cules de pe stradă, sau din altă parte, ci acea sarcină a apărut în urma unui act sexual pe care l-a avut cu tine.
Din punctul meu de vedere, este futilă orice încercare de împăcare, fata a încercat, dar tu ai fugit, probabil orbit de durere, dându-ți un pretext cu religia.
Ea deja a realizat că tu ești genul de persoană care atunci când se împute treaba, fugi.
Stai mai degrabă singur dacă ești incapabil să-ți asumi ceva.

Ciao!
1. O femeie nu uita ca te-ai despartit de ea, mai ales dupa 5 ani de relatii, si anumite sacrificii, cum ar fi un avort.
2. Din cate stiu, femeile din religia musulmana trebuie sa fie virgine la casatorie. Ei pun foarte mult pret pe acest aspect. Si de obicei, femeile musulmane isi iau soti musulmani. Sau le sunt impusi, sotii. Foarte rar cand gasesti o fata de religie musulmana sa isi poata alege barbatul. Barbatii musulmanii, conform religiei lor, au mai multe drepturi ca femeia, si isi mai fac de cap, daca nu sunt prea religiosi. In sensul ca se mai cupleaza si cu femei crestine.
Acum, dupa 5 ani de relatie, si o despartire, nu stiu daca mai poti face ceva in sensul de a te impaca cu ea. Daca si-a mai si gasit pe altcineva, ADIO! C`est finit la comedie!
Parerea mea e sa o uiti si sa mergi mai departe. Cauta-ti alta fata si viata merge mai departe.
Succes!

Bine că nu era unguroaucă de religie cum sunt eu că nu era bine atunci

Pe scurt, criminali, sper sa muriti in chinuri :*