| Mia999 a întrebat:

nu stiu daca ma puteti ajuta deoarece pare totul banal si copilăresc însă eu nu gasesc o solutie. Am 22 ani iar părinții mei nu ma mai pot tine la studii, in tara nu vreau sa muncesc din motive personale...mi-au propus sa merg la ei in strainatate sa muncesc, dar eu deja am o relatie la distanta prietenul meu fiind in alta tara,diferită de cea in care locuiesc ai mei. Am apelat atat la inima cat si la creier ambele sunt "in ceata". Sunt nevoita sa aleg intre doua lucruri si nu pot alege niciunul. Dacă plec la ai mei, cu el nu ma voi vedea, poate la câteva luni si atunci ce relație e aceea. Iar daca plec la el e o țară în care eu nu cunosc pe nimeni, nu cunosc limba si ar trebui sa stau pe banii lui un timp pana gasesc ceva de munca iar eu nu suport această idee..si intr-un fel sau altul am si un atuu la ai mei si un avantaj ca ma pot ajuta ei "sa ma ridic". pentru ca nu am mai muncit in strainatate pana acum si sunt locuri noi, oameni noi, etc. Stiti despre ce vorbesc. Dar nu stiu ce sa fac cu prietenul meu. Nu cred ca ar fi de acord sa vina acolo, sa ne ridicam împreună, sa ne mutăm împreună, sa luam totul de la 0 mai pe scurt, pentru ca in tara in care locuieste acum are un salariu foarte bun. Oferiti-mi va rog un sfat. Poate ma ve ti ajută să iau cea mai bună alegere. Nu vreau sa renunt la relație, vreau sa gasesc o cale de mijloc însă momentan nu o gasesc, el nu poate pleca de acolo din cauza locului de munca, mie imi va fi greu acolo, sa ne vedem la 6-8 luni nu e ok.dar totusi ne iubim. Un sfat? Nu stiu cat de explicita am fost sau daca m-am facut înțeleasă. Multumesc de ajutor!

Răspuns Apreciat de Editori
| Hammurabi a răspuns:

Se pare că alegerea deja ai făcut-o : "nu vreau să renunț la relație".
Cu toate că nu e cea mai isteață alegere.
O relație construită pe renunțarea unuia dintre parteneri la varianta cea mai bună pentru el, va fi întotdeauna un eșec. Când veți fi împreună zi de zi, această vâlvâtaie a iubirii se va estompa rapid. Vor apărea judecăți mult mai raționale.
Când veți avea probleme (pentru că e ceva inevitabil în orice cuplu), mereu vei analiza comportamentul lui prin prisma "eu am renunțat la tot pentru el" (zi că n-o să fie așa). Iar de aici încolo, totul se va transforma în ceva ce sigur nu ți-ai dorit pentru viața ta.
Concluzia : ești foarte tănără, nu te aleargă nimeni, așa că mergi la părinții tăi și fă ceva bun cu viața ta. Dacă va fi să fii cu el, vei fi și după 5 ani de zile de relație la distanță dar când tu deja te-ai realizat și ai un rost.

6 răspunsuri:
| Freya1 a răspuns:

Pai mai bine lasi motivele personale si te duci la munca sa reusesti sa te intreti. Daca nu vei reusi sa te intreti in tara cum vei reusi in strainatate cu iubitul tau, sau cat crezi ca te vor putea ajuta parintii?
Cred ca singura solutie asta e sa incepi pentru un timp sa te descurci in tara, si treptat sa vezi daca poti sa ai incredere in iubitul tau si daca este ceva serios si apoi in functie de cum decurg lucurile vei sti daca vei merge la ai tai sau la el.

| sofisis a răspuns:

Chiar nu vad de ce e o problema. Asa cum zboara in Romania, poate zbura oriunde. Plus de asta... exista si varianta sa te duci si tu in vizita la el. Nu numai el sa se deplaseze. Eu m-as duce la ai mei si as incerca sa gasesc un job care sa imi permita sa zbor cat mai des la prieten. Chiar nu vad de ce complici atat situatia.

| Necunoscut112 a răspuns:

Trebuie să faci un compromis. După câte îţi dai seama şi tu, soluţia ideală nu există. Cam în ce constă relaţia ta la distanţă? Dacă tot ce aţi făcut a fost să vorbiţi online, nu prea ar avea sens să te duci după el, într-o ţară străină, fără a avea certitudinea că te vei înţelege cu el şi in realitate la fel de bine. Eu cred că aş tinde să merg lângă familia mea, dacă aş fi in locul tau. Acum tu ştii mai bine către ce tinzi. Nimeni nu îţi poate spune care e varianta sigură.

| Mia999 explică (pentru Necunoscut112):

Suntem de 1 an împreună. A plecat 3 luni iar a venit 1 luna si cam asa.

| Pool77 a răspuns:

Ehh, pacat ca la scoala nu se invata chestiile elementare.
In primul rand, familia o sa fie acolo mereu langa tine.
Da da, stiu ca e foarte placut sa auzi de la persoana de langa tine ca nu te va lasa niciodata, ca te iubeste etc, dar crede-ma, mai mult decat parintii, nu te iubeste nimeni.
Pe langa asta, cum ai spus si tu, parintii sunt situati, te pot ajuta cu un prim job, cu tara straina, limba etc.
E o relatie la distanta, mare chestie.
Daca erati 1 an impreuna si va vedeati in fiecare zi, atunci da, as fi zis ca e greu sa lasi totul in urma si sa pleci, dar asa...
Pe langa asta, inca esti tanara ai doar 22 de ani. Multe se pot intampla si cu prietenul tau si cu tine.
Nu inteleg, poate veni in tara dar nu poate sa mearga in alta tara din UE? Imi suna a vrajeala...

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Eu una nu mi-as sacrifica viitorul pentru un baiat. Mai ales unul cu care am o relatie de un singur an, si ala la distanta. Daca ar fi intr-adevar alesul inimii, 6-8 luni departe unul de altul nu v-ar rupe definitiv. Orice decizie o sa iei, o sa mai ai si alte relatii. Nu e ultima, chill. Nu merita sacrificiile pentru ca s-ar putea sa-ti dai seama la un moment dat ca au fost degeaba.

| artemidak a răspuns:

Du-te la ai tai.
Muncește(vara, sau la vacanța).
Îți faci bani.
Și te duci la el.
Ce spui?