(Poate a voastra e buna, fiindca, a mea, nu e deloc.)
Ma numesc Dan, am 25 de ani, si am o viata de...
Cum sa incep? Sufar, ma simt singur, si mi-am pierdut si virginitatea cu o fata care nu a apreciat acest lucru. De retinut: mi-am pierdut virginitatea, nu i-am daruit-o.
Ok, sa o luam usor: tot cam pe vremea asta, in urma cu 10 ani, adica atunci cand aveam 15 ani, eram in parc prima mea iubita, ii lingeam mucii, precum se spune, adica o sarutam. Eram fericit, naiv, si credeam ca va dura o viata.
Peste 2 luni, ma suna si imi spune ca ne despartim. Vai de! Am inceput sa plang, eram disperat. Il sun pe unu (boceam):
"ba, m-a sunat asta, mi-a zis ca si-a gasit alt prieten, si ca se desparte de mine".
Asta nu stia cum sa ma calmeze.
Seara urmatoare, vorbeam, prin sms-uri, cu o alta fata, devenisem mai optimist. Ma simteam bine in compania ei. Insa, avea sa urmeze o relatie la distanta. A durat 1 an, un an in care am vazut-o doar o singura data. Ok, trecem peste toate astea.
Apoi, dupa un timp, alta relatie la distanta. Aveam 18 ani jumate. Vorbeam cu o fata care avea 14 ani. M-am dus la ea in oras, ne-am intalnit. Apoi, la urmatoarea intalnire, m-am dus la ea acasa, i-am cunoscut parintii. Le era teama sa o lase pe fiindca lor in camera cu mine, sa nu cumva sa o dezvirginez. ) Eram iritat. Am decis sa ii spun la taica-su despre intentiile mele, si ca nu am de gand sa le...fiica, si apoi sa o parasesc.
A durat 2 ani relatia. Nu, nu am facut nimic cu ea.
In 2 ani, m-am intalnit cu ea de 7 ori.
Si, iata ca am ajuns la varsta de 20 de ani.
Nu se mai lega nimic de mine. Doar vorbeam cu diverse fete la telefon, insa nu mai obtineam nicio intalnire.
Cand am avut 23 de ani, am cunoscut o fata, o moldoveanca. PROASTA ALEGERE!
Avea doi copii, din alta relatie. Nu stiu ce a fost in mintea mea, dar am acceptat-o asa.
S-au intamplat multe intr-un an jumate cat am fost impreuna cu ea. Adica multe in sensul ca, a fost o relatie cu de toate, dar predominau certurile. Pana la urma, ne-am despartit. (Da, cu ea mi-am pierdut virginitatea, si regret mult, fiindca nu a meritat, dar nu mi-am dat seama atunci.)
Apoi, am decis sa iau viata de la cap, un nou inceput.
Problema este ca nu reusesc sa cunosc o fata, alaturi de care sa imi fac o relatie frumoasa, de viitor chiar. Vreau ceva stabil.
Din pacate, majoritatea femeilor, si din ce in ce mai multe, vor baieti cat mai stilati si mai frumosi, dar, cel mai important, sa aiba "bebelus" (BMW).
Intamplare recenta: in urma cu 3 saptamani, am cunoscut o fata, ardeleanca la fel ca mine. Insa, problema este ca, are doar 17 ani. Inca nici 17.
In prima seara, a zis ca vrea sa ma sune, sa vorbim. Am zis "ok, vorbim, uite, aici ai numarul meu, suna-ma".
E frumoasa, imposibil sa nu o placi.
Intr-o seara, i-am zis ca trebuie sa ma duc cu masina undeva, si ca vorbim cand revin. Peste vreo saptamana si ceva, din vorba in vorba, i-am zis ca, la toate fetele, le plac BMW-urile.
Si ea ma intreaba: "dar tu ce masina ai"?
Si eu zic: "o amarata de Dacia SuperNova".
Am simtit-o ca fiind dezamagita. I-am zis ca stiu ca i-ar fi placut sa am BMW, dar ea sustinea, in continuare, ca nu e asa, ca nu vrea unul cu BMW.
Apoi, intr-un final, mi-a zis ca "da, imi place acea masina, de ce sa nu recunosc".
Vorbesc cu ea zilnic. Am stabilit sa ne intalnim peste 2 saptamani, desi nu prea cred ca va iesi ceva din relatia asta.
Ce nu inteleg eu: unde e problema mea, ce dracu' imi lipseste? Nu beau, nu fumez, nu vreau sex de la o femeie, nu vreau sa imi bat joc. Sunt o fire usor timida, mai ales la inceput.
In ceea ce priveste vestimentatia mea (lucru important pentru o femeie), eu consider ca e ok. Nu ma imbrac ca vedetele, dar nici nasol. Cred ca la un nivel mai mult decat acceptabil.
Romantic sunt, in pat rezist, de f...stiu sa f..., daca pana acolo se pune problema. La discoteca nu am fost niciodata, fiindca nu imi place sa ma distrez.
Prefer o intalnire in parc, daca e sa ma intalnesc cu o fata, nu in club. Nu, nu pentru ca as fi zgarcit, dar nu imi place agitatia din astfel de locuri.
Nu inteleg de ce nu reusesc sa am o relatie normala.
Chiar se rezuma totul la bani si la BMW-uri?
Am nesansa de a gasi numai femei de genul: plictisite, disperate dupa bani, dupa masini, dupa tipi aratosi si frumosi gen Justin Bieber, femei care adora distractia si iesirile in cluburi.
Ma simt singur, sunt disperat. Nu, nu dupa piz..., fiindca, daca simt nevoia sa ma descarc, pot sa ma masturbez.
Ma simt singur in sensul ca, mi-as dori sa iubesc si sa fiu iubit, sa am o fata alaturi, si sa fim fericiti impreuna.
Fata cu care vorbesc acum, habar nu are de relatii. Mi-a zis ca e virgina, desi nu ma incanta prea mult acest aspect. Degeaba e virgina, daca nu stie sa iubeasca. Virginitatea o ai doar o data, dar iubirea e pe vecie. Ma rog, mai mult in povesti exista iubire, fiindca, realitatea, e aiurea.
Printre altele, dupa ce am insistat, mi-a zis ca s-a sarutat cu cativa baieti, pana acum, ca i-a placut, si ca, in acele clipe, ei i-au pus mana la ea acolo, si vice-versa. Imi ziceam in mintea mea: "bine ca stii sa te semi-f..., dar altceva nu stii.
Numai de inapte de genul am parte. Cand am fost impreuna cu acea fata care avea 14 ani, era chiar ok fata, gandea ceva mai bine ca fata de acum.
Care e adevarul, chiar toate sunt disperate dupa BMW-uri?
S-a schimbat mult lumea. Cand aveam prima iubita, nu stia nici dracu' de BMW-uri. Atunci de abia iti permiteai un amarat de Nokia 3310, "caramida" clasica.
Si, in final, o sa postez doua poze cu mine, ca sa stiu daca arat atat de naspa, incat sa nu am sanse la o femeie simpla si cu capul pe umeri.
Multumesc pentru ca ati avut rabdare sa imi cititi gandurile.
Pozele cu mine:
https://s3.postimg.org/bsxwgdthv/Fotografie0020.jpg
https://s22.postimg.org/s1bx52zup/Fotografie0004.jpg

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook