Exista atatea pasiuni, atatea de facut, disperarea si chestiile astea duc la probleme de sanatate, practic te imbolnavesti din nimic pentru nimic, ia-o mai usor
Exact asta zic si eu. Sa o lase dracu de femeie ca nu e asa o mare fericire, sa intrebe si el oameni de peste 55 ani sa vada ce zic aia! Dar sa nu minta aia, sa zica adevarul "nu m-as mai insura/marita nici gand daca as fi avut mintea de acum".
"Casatoria este un butoi plin cu rahat si deasupra doar un strat cu miere".
O vorba din asta nu iese daca sunt doar cazuri izolate, deci s-a generalizat.
Asa ca e trist el pentru ceva ce nu merita. De aia am zis sa se duca la un specialist, ca zicem noi sa nu se mai supere, dar nu poate, el simte ceva ce nu poate controla, inteleg f bine.
Doar un specialist poate sa-l rezolve sa nu mai simta asa. El constient stie ca e ca noi, dar degeaba.
Dar nu tin neaparat sa testez ceva, sau masculinitatea, eu imi vad de treaba si incerc sa ma bucur de fiecare zi ca si cum ar fi ultima, atata tot, de orice chestie marunta de care ma pot bucura, sigur ca depresia mai infraneaza asta dar nu din cauza ca n-am gagica, voiam si eu pana mai acum 10 ani dar asa ca prietenie fara acte, iubirea aia mare ca na, era frumos, nicidecum casatoreala, copii sau alte balamucuri de acest gen.
Mi-a placut libertatea.
Dar acum nu mai vreau nici macar aia cand am realizat ca iubire mare nu mai e la 43 ani, plus ca se duce si fizicul oamenilor, nu mai suntem la 20 ani.
Iar cine vrea sa nu fie singur, dupa 55 ani in colo gaseste, deci nu asta e o problema de parteneriat, adica cand fizicul nu mai conteaza. Deci cam cand nu mai sunt parintii, se leaga f bine, incepi cu un partener sau partenera de convietuire ca si in occident si la 80 ani.
Asa ca no problemo. Dupa varsta aia relatia e mult mai stabila si mai linistita, nu ca daca stai cu ea mai mult o plictisesti, daca nu stai o neglijezi, se uita dupa altii mai frumosi poate, sau nu se uita (desi multe nu fac asa), si multe altele.
La tinerete relatiile-s foarte complicate, f greu mentii un echilibru.
Am zis cat se poate de serios ca dupa 55 ani oricine poate avea partener, atunci fizicul nu mai conteaza, deci are sanse egale si cel ce nu il are sau ceea ce nu il are. Adica ce nu ai, nu mai conteaza, lucru foarte bun.
Ca restul are, e baiat destept, stie sa se comporte, are job, casa, nu e de colo, pentru dupa 55 ani e parteneru super, si repet, o zic f serios, nu fac misto.
Stiu din Germania la varsta treia cum oamenii se cupleaza si traiesc linistiti fara ca vreau haine d-alea, ca vreau masina d-aia, ca..aia si ailalta.
Asta sa nu ramana singur.
El vrea iubirea aia de tinerete, sa faca sex, sa fie iubit, dorit, stiu eu si e normal ce vrea, dar daca nu merge, aia este, mergem inainte, ce sa facem? Ne adaptam.
Oricum sa incerce mai departe, sa nu se lase, insa sa nu se focalizeze doar pe asta ca uite, ii rapeste prezentul si viata.
Dar tot ai nevoia aia motanel, te pregatesti de craciun?
Da... nu. Ca trebuie sa merg acasa la ai mei si nu am niciun chef de drum
Hai ca vin eu cu tine sa facem craciunul impreuna ai dusch la ai tai?
Acolo am lighean.
Nu stiu daca incapam amandoi
In mod normal asta suna cumva a depresie vizibila sau mascata! Un om sanatos automat simte ce vrea fara sa-si puna problema. Deci ar trebui discutat cu un medic, spus problema si vazut ce se poate face, daca e cazul de tratament sau psiholog, ca sa ajungi ca ceilalti sa simti de la sine ce si cum.
Si de fapt tu va trebui sa reusesti sa fi bine si fara, ca in caz ca omu nu poate obtine ceva, nu e normal sa i se umbreasca viata ca nu are acel ceva, ca asta suna a depresie care se poate rezolva consultand un specialist, spus problema inclusiv cu problema gasirii unui partener de viata, sau psiholog.
Adica va trebui sa fi bine si fara, sau macar pana va apare.
Nu sa-ti distrugi viata mancand dulciuri si altele, doar ca n-ai o partenera, ca dupa aia cu cat greutatea urca, cu atata scad si sansele de partenera, deci mai rau e.
Are o problema fie psihiatrica fie psihologica, ce, acum 100 ani cand nu erau carti lumea nu mergea mai departe? Simteau de la sine ce vor, sa munceasca, sa manance, sa se distreze bucurandu-se de orice de care se puteau bucura.
Daca la el nu vine de la sine, e o problema din cele doua spuse de mine, deci sa consulte un specialist.
Ai putea sa vizionezi asta https://www.youtube.com/watch?v=5tuf59ex-U0&ab_channel=FirstLast, poate te mai calmeaza putin :)))
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
beausingurlamasamea întreabă: