Cand o relatie nu mai merge, cand cea mai buna solutie este despartirea pentru ca s-a incercat tot si nimic nu a dat roade, cand le face amandurora mai mult rau decat bine si sunt constienti de asta, cand singura explicatie data pentru faptul ca inca mai sunt impreuna este "Nu as putea traii fara el/ ea ", de ce este confundata dragostea cu obisnuinta?

Pentru ca te atasezi prea atre si te obisnuiesti cu asta.

Chiar dacă relaţia merge sau nu, tu poţi să'l iubeşti în continuare pe "x".Nu există cuvinte care să poată descrie o iubire foarte bine, motiv pentru care nu se face diferenţa dintre dragoste şi obişnuinţa.

Obişnuinţa aceea este tot din dragoste născută. Dragostea a fost focul, cenuşa a devenit obişnuinţa.
Singura explicaţie e faptul că 'nu aş putea trăi fără el/ea' e pentru că exact aşa este.
AŞa zic şi cei dependenţi, care au diverse vicii. Unii dintre noi devenim dependenţi de dragoste, sau unii de alţii.

Confundarea dragostei cu obisnuinta se datoreaza cred eu faptului ca nu realizam, aceasta viata este unica si o traim o singura data pe acest pamant.

Cred ca am un raspuns simplu si concret, dar pentru asta o sa iti scriu povestea pe care n-am avut curaj sa o pun pe TPU si sa cer sfaturi in legatura cu asta:
El era practic prima mea dragoste.Eu nu eram asa de bine situata financiar ca sa zic asa,dar niciodata nu am stat cu el pentru bani.A trecut mult timp,si el era dependent d emine,m-ar fi amenintat seara de seara ca se sinucide daca il parasesc (astfel hartuindu-ma sa nu o fac). Apoi,tatal lui a murit,si el a ramas fara bani.I-am dat tot ce aveam:mancare,haine,bani,adapost,un umar pe care s aplanga.(plus ca cu mult timp in urma ii dadusem trupul meu).El a inceput apoi s afie violent,sa ma jigneasca,sa ma bata pana la sange,si abia atunci realizasem ca il iubesc,Iubeam un monstru,dar era monstrul meu fidel. Apoi noi nu am mai petrecut mult timp impreuna,eu ma atasasem de el,devenisem dependenta (desi slabisem mult si facusem tot felul de boli+lovituri la cap care mi-au cauzat nebunia)si el mi-a spus apoi ca el era doar dependent si obisnuit cu mine,si in timpul relatiei cu mine, si-a gasit pe altcineva, astfel nefiind nevoit sa stea singur.Si acum uite-ma:sunt dependenta de el, stau de cateva luni plangand, dar il si iubesc.in cazul asta chiar e confundata?

"cand le face amandurora mai mult rau decat bine si sunt constienti de asta" - daca sunt constienti de asta, inseamna ca stiu ca relatia nu le da tot de ce e nevoie, deci dragostea le e incompleta. Respectiv ar fi logic sa-si dea si seama ca este altceva care-i tine alaturi, si anume obisnuinta. Eu nu cred ca o confunda, mai degraba nu vor sa recunoasca ca au esuat, sa accepte faptul si sa primeasca demn singuratatea.