Bună.
M-a dezamăgit viața lăsându-mă fără mamă! Este o durere care nu se poate descrie, este cumplit.
Pa, pa.
MihaiFlorian,ai dreptate.
Probabil ca daca ne-am naste invatati am stii cum sa alegem oamenii care intra in viata noastra.Asa incat sa fie oamenii care nu mai trebuie sa si iasa la un moment dat.
Dar nu ar mai avea rost,ca om trebuie sa inveti din greselile tale.
Iar in legatura cu o persoana careia i-ai oferit toata dragostea ta si nu a stiut sa o aprecieze, deja devine treaba ei, si o va realiza mai tarziu in mod sigur.Sunt oameni pe care nu-i intalnim decat odata,si ii pierdem, apoi ii vrem inapoi, dar odata nu se repeta.
Viata i plina de dezamagiri cred ca cea mai mare a fost moartea mamei, in rest...am trecut peste toate, asta necesita mai mult timp. da stii tu vorba aia " un sut in dos, un pas inainte"
Tatal meu care a murit in urma cu 10 ani cand aveam 8 ani. daca ar fi fost el sunt sigura ca as fi fost alt om, un om mai bun cu mai multa incredere in mine si in cei din jur.
recent m-a schimbat putin o dezamgire in dragoste. chiar daca am varsat multe lacrimi pot spune ca m-a mai maturizat, vad lumea cu alti ochii, inainte eram prea visatoare si naiva...
succes
In dragoste:
Baiatul pe care l-am placut enorm si pentru el facusem sacrifici mari ca sa il vad(eu am fost plecata si ca sa il vad a trebuit intr-o zi sa imi conving parintii sa plec de la verisori mei sa ma intorc acasa ca sa ma duc la bunici ca sa il vad fiindca el pleca in ziua urmatoare si s-a rugat de mine o gramada ca sa ne vedem pana sa plece si sa nu il mai vad o perioada foarte mare).in total cam 200km.Nu eram nebuna sa fac asta, am facut dor pentru ca ultima oara cand ne-am vazut sa comportat cu mine ca un inger si nici nu ma gandeam ca nu o sa fim impreuna cand ne vom vede.Stiu ca drumul mi-a parut imens ultima ora nu mai trecea.Zis si facut,am ajuns,era totul perfect, eram alta eu(slabisem-toata lumea imi zicea cat de super imi statea, si cine cunostea ca respectivu nu va rezista) nu mai avem rabdare, l-am sunat sa ii zic ca am ajuns el a venit la mine sa ma ia, cand m-a vazut a fost socat (abia daca a mai putut sa zica ceva) mi-a zis locul de intalnire cu gasca si cu noi membrii.
Era ceva schimbat la el, dar nu ma interesea urma sa fiu eu si el(si gasca dar nu ma interesa). Atunci m-am dus si am vazut, intr-o clipa s-a dus visarea mea, el se dadea la alta fata, in fata mea, o alta ea si pe mine nici nu ma mai baga in seama, vroia sa fie numai cu ea.Chiar si ea a zis: Ati chemata aici pe fata asta, ati insistat atat sa vina ca sa nu ziceti nimic.
M-a durt enorm, m-a ranit enorm, am trecut peste si nu.Visele mele s-au spulbert si toul s-a dus pe apa sambetei.Mama mea care astepta sa ii zis un ''raspuns pozitiv'' a fost mai dezamagita ca mine.
Probabil in dragoste- am aflat dupa 9 luni ca el nu a avut incredere in mine niciodata, si oricat de multe lucruri am facut pentru el, nu am fost niciodata buna. si cand am fost bolnava am fost dezamagita, m-am imbolnavit la 11 ani si abia dupa 8 ani am scapat dar am trecut prin niste momente oribile, oamenii ma strigau nebuna etc. poate ca unele dezamagiri m'au facut sa ma inchid in mine si am devenit persoana de azi, melancolica fara un scop anume
Fratele meu a murit la varsta de 10 ani
Am suferit multa dupa el.
eram mica nu intelgeam dar tristetea parintilor m-a facut imi dau seama de ceea ce s-a intamplat si acum simt ca lipseste ceva din mine pur si simplu
Este foarte greu sa pierzi pe cineva drag
Viata in sine e un munte de obstacole ce te lupti cu ele zi de zi, cele mai grele momente din viata mea au fost acum 13 ani cand tatal meu a murit in fata mea, aveam doar 7 ani jumate, iar dupa catziva ani am avut un esec total in cariera, am avut un accident de masina in urma caruia a trebui sa renuntz la visul meu si al tatalui meu de a deveni o balerina ...cam asta e partea cea mai urata a vietzi mele nu prea imi place sa vb despre asta dar, viata merge inainte nu trebuie sa stagnezi, vb aia " o sa vina soarele si pe strada mea" x.o.x