Pai cand am aflat ca dupa aproape 2 ani, pentru fostul meu prieten relatia a fost doar o simpla"joaca"si nu tinea la mine.Toate promisiunile si cuvintele frumoase pe care mi le spunea erau doar simple vorbe aruncate in vant fara sa le simta.Ma durut mult ceea ce mi-a facut si desi a mai trecut ceva timp de atunci rana inca nu s-a vindecat, si cred ca niciodata nu se va mai vindeca.Din cauza acestei experiente numai am incredere in nimic
Totul a inceput pe la 15 ani, cu primul meu iubit.Am avut o relatie frumoasa, de copii, timp de un an iar apoi a trebuit sa plec in Italia pentru 2 ani.In tot acest timp am tinut legatura si vorbeam frumos, ne alintam, vorbeam la web si lucruri pe care le fac cei care au o relatie la distanta.
Cand m-am intors, am aflat ca el este logodit( el avea deja 21 de ani atunci), cu toate ca mai vorbea cu mine de parca m-ar iubi.
Cred ca asta a fost o dezamagire, dar a trecut, a fost doar iluzia primei iubiri.
a ta?
Eu m-am îndrăgostit de o persoană cu care nu puteam să fiu. Şi la mine a fost prima iubire... Eram total diferiţi, şi în gândire, şi în idealuri. Şi în plus erau şi câteva sute de km între noi. Nu ne puteam întâlni, nu ne mai înţelegeam. Aşa că am rămas prieteni, cică. Vorbim foarte des şi acum, deşi ştiu că mă va da la o parte când îşi va găsi o... prietenă. Dar totuşi, simt că a ţinut la mine şi încă o face, chiar dacă nu mi-a demonstrat asta, dar şi eu o simt în felul în care vorbeşte cu mine, la fel ca şi tine.
Mă bucur măcar că am rămas cu o prietenie...
Îmi pare rău... Nu vrei să ne împacăm?
Ba da!
Oho. Prima relație a mea, a fost una la distanță, a durat câțiva ani, până am aflat de la sora mea că mă înșela cu una de la el din oraș.
M-am despărțit de el, normal, dar a început aia să mă caute și să facă pe nebuna.
Doi ani mai târziu, a murit mama mea, și aia a început să mă caute iar și să-mi zică ceva de genul că-i pare bine că a murit maică-mea.
Lui, când i-am zis, el tăcea din gură și nu se băga, zicea că să nu-l mai caut că nu valorez nimic pentru el.
La cât de mult am fost terorizată și câtă amărăciune am avut în mine, coroborat cu moartea mamei, m-am îmbolnăvit de cancer.
Acum, că am reușit să mă vindec și să mă pun cât de cât pe picioare, mă gândesc să le-o plătesc cumva. Și lui, și ei, că prea mult rău mi-au făcut ca să trec cu vederea.
Când am citit ce mi-ai scris nu am putut să cred de cât rău sunt capabili unii... Cred că mai bine ar fi să îi laşi în pace, nu că ar merita aşa ceva, dar după cine ştie cât rău îţi faci ţie? Chiar dacă nu am trecut prin ce ţi s-a întâmplat ţie, lucruriile nefiind atât de grave, şi eu am simţit nevoia să mă răzbun pe o persoană, dar cineva mi-a deschis ochii şi am înţeles că încă un moment de atenţie acordat celor care nu merită, este plătit. Orice ai alege să faci sper să fii fericită :*.
Eu sincer m-aș mulțumi dacă aș băga aparatul de ras electric în capul ăleia puțin așa, să-i las o chelie gen Băse cu o șuviță mai lungă, să știe și ea ce înseamnă să ai chelie, și boului să-i trag 100 de pumni în cap. Ar fi suficient pentru mine.
Sper să fie doar o pasă, deși mă cam ține ceva vreme, și asta m-a motivat să lupt împotriva bolii. Îmi ziceam că dacă mor, n-o să le mai pot da pumni în cap și că eu n-am de gând să-i aștept pe lumea cealaltă ca să-i bat.
Il iubeam de un an jumatate, iar el s-a indragostit de cea mai buna prietena a mea.
Deci primul meuu iubit daca vrea sa ne despartim se prefacea ca ii e ''rau''. Si imi dadea papucii. Dupa ce se satura de burlacie iar venea la mine ne impacam si dupa iar cica e bolnav sau cica are rpobleme in familie era un mincinos unul MARE. Si ma invatasem cu aceste obiceiuri pana la urma parasita de atatea ori pentru ca el era neserios intr-o relatie i-am dat si eu papucii odata si ma simteam asa mandra.
Deeeea23 întreabă: