Atunci când tu consideri că ai toate posibilitățile să crești un copil și desigur când consideri că ești suficient de matur/ă.
Dupa parerea mea, dupa ce termini facultatea poti sa faci ce vrei. Ma refer la faptul ca invatatura trebuie sa fie pe primul loc.
Cand esti pregatita!
Dar eu as spune ca cam intre varstele de 23/25 - 29/30 de ani' .
Daca vrei sa ai un copil, bafta!
Aici si psihicul conteaza, nu doar varsta.cum zic si ceilalti ..cand esti pregatit/a...si tu si partenerul!
Cand esti sigura ca ii poti oferi copilului tau un adapost sigur si o viata de familie calma, plina de intelegere, fara grija zilei de maine.Deci cam pe la 25-30 de ani? Intotdeauna am crezut ca [,] copii isi doresc o mama mai tanara, nu sa spuna simtindu-se probabil ciudat ca mama lor are 45-50 de ani, cand ei au abia 12 ani.Si am dat peste multe astfel de persoane Plus ca acei cativa ani castigati cu o mama mai tanara, pana la moartea ei, sunt importanti si valoreaza mult pentru un copil.
Cand gasesti partenerul potrivit si sunteti de comun acord. Nu cred ca conteaza asa mult varsta. Conteaza sa fii pregatit, sa fii casatorit, caci un copil fara un părinte n-as putea concepe ca ar fi ceva normal, ci ar fi ca un handicap psihic. Ei, dar acum sa nu crezi ca sunt de acord cu fetele care nasc si au o varsta fragedă, sub...18 ani!
Eu cred ca intre 27 si 30-35 de ani, adica de ce sa iti petreci tineretea schimband scutece?! Mai bine iti vezi de viata ta, ca timp este si la 30 de ani nu vei fi asa 'respingatoare' incat sa nu ai cu cine sa-l faci, in caz ca nu ai un iubit stabil. Este foarte important si ca tu sa fii convinsa ca esti pregatita sa-l faci, sa-l cresti si sa-l ai, dar sa ai si cu ce ca sunt destule mame in tara asta care fac la copii a proasta si n`au din ce`i intretine.
Vârsta ideală pentru a avea un copil?
Atunci când îi poți oferi tot de ce are nevoie și ți-l dorești.
Da, s-ar putea să fie și asta o variantă...
Deși...mai există și avorturi...
Ei,dacă tot erau căsătoriţ, probabil au decis să mă păstreze. oricum, habar nu am ce s-a întâmplat, eram prea mic iar spermatozoizii oricum nu pot riposta
Nu era vorba doar de mine. Am zis-o la modul general. Oricine de aici ar fi putut să nu fie dorit la momentul respectiv, însă părinţii să decidă să-l păstreze.
Sa presupunem ca parintii tai nu te-au dorit, dar te-au pastrat.iti pare rau?
Habar nu am, nu prea-mi pasă.
Eu exist, şi atât, puţin contează de ce s-a întâmplat înainte să mă nasc eu, nu-mi place să scormonesc rahatul din urmă.
Tu spui ceva.dar gandesti altceva. Viata te va maturiza la un moment dat.
De ce ai impresia că ştii ce mi se va întâmpla, când nici eu nu ştiu?
Şi apropo de maturizare, mă piş pe ea. Nu-mi trebuie. Îmi place aşa cum sunt, maturizarea este extrem de plictisitoare.
Dar nu tu alegi sa te maturizezi.Viata te va maturiza, cursul ei.
Vei vedea mai tarziu.Acum oricum nu intelegi.O zi buna.
Unii se maturizeaza mai tarziu,altii mai devreme. Depinde si cu ce persoane umbli.
De obicei in facultate se maturizeaza multi,insa altii trec ca gasca prin apa,sau nu reusesc sa o termine ca nu trec examenele pur si simplu.
Si cei care nu urmeaza nici o scoala nimic,se apuca de ex de bautura,devin alcoolisti si raman asa toata viata.
Pe unii ii maturizeaza persoana iubita. Isi gasesc perechea care,iiface sa se maturizeze.
Altii se maturizeaza la o boala mai grea sau la alt necaz. Fiecarui om ii vine randul.
Dar de obicei, cine are de toate, si se descurca datorita parintilor, se maturizeaza tarziu, ca gandesc parintii pentru ei.Ei nu prea fac efort.
Eu mai am un an şi termin facultatea, şi încă nu m-a izbit nicio dorinţă de a mă da matur, şi sper nici să nu se întâmple.
Ce zici tu acolo este pentru oamenii mai slabi, dependenţi de ceilalţi.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
SoareLorena întreabă: