El s-a mutat la mine pe strada acum vreo cativa ani.La inceput nu ne intelegeam bine deloc, ne certam mai tot timpul, practic nu ne suportam unul pe celalalt. Dupa ceva timp parca totul se mai linistise, si incepusem sa se intelegem mai bine.Incepuse sa vorbeasca frumos cu mine, venea pe la mine pe la scara, uneori ieseam sa ne plimbam prin parc. Observasem ca incepusem sa ma indragostesc de el dar am preferat sa nu ii spun lui pentru ca imi era teama sa nu fiu respinsa si asa ca am prefarat sa tin in mine. Toata lumea imi spunea ca lui ii placea de mine dar nu credeam.Trecusera vreo 3 luni si mie imi placea din ce in ce mai mult de el si mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu el, i-am spus ceea ce simt pentru el, am fost surprinsa cand mi-a spus ca si el ma placea dar nu avea curaju sa faca primul pas.Si asa am format o relatie.Am fost un an impreuna.Primul meu prieten.Ne intelegeam bine, chiar daca mai aveam mici certuri treceam peste ele mereu.Era mereu langa mine cand aveam nevoie, cand eram trista ma facea sa zambesc. Datorita lui am invatat ce este iubirea. Datorita lui am cele mai frumoase amintiri si clipe pe care niciodata nu le voi uita. Faceam orice ca sa ne fie bine si sa fim fericiti.Nu imi imaginam niciodata ca il voi pierde.La scurt timp dupa ce am implinit un an el a spus ca numai are rost sa mai continuam si ca este mai bine ca fiecare sa isi vada de drumul sau.
Am pierdut persoana care imi completa viata, persoana care zambeam doar cand ii auzeam numele, persoana care m-a facut sa zambesc din suflet si sa fiu fericita, persoana pentru care mi-as fi dat si viata ...si pe care din pacate am pierdut-o.
Au trecut 4 luni de cand numai sunt cu el si inca nu mi-a trecut.Pur si simplu imi este greu fara el dar nu am ce sa fac decat sa ma resemnez si sa merg mai departe oricat de greu imi este. Oricum niciodata nu il voi uita, va ramane in inima mea pentru todeauna si ii multumesc ca a facut parte din viata mea candva
Pai, cea mai frumoasa poveste de dragoste este cea actuala.
Totul a inceput, la inceputul anului acesta scolar cand a venit o colega noua. Am inceput sa ma aproprii foarte mult de ea (eu de obicei ma imprietenesc cu cineva in 1-2 ani). Am inceput sa realizez ca o plac, dar am preferat sa nu ii zic nimic, fiindca nu credeam ca si ea ma place sau o sa i se para ciudat (pentru ca sunt si eu fata). Intr-o zi, si-a facut curajul sa imi zica ca ma place, si am ramas socata, deoarece imi pierdusem toate sperantele. Desi, am fost cu ea, nici 2 luni, am realizat ca e cea mai frumoasa relatie din toata viata mea, si dragostea pentru o persoana de acelasi sex e mult mai minunata decat o relatie normala. (nu e o poveste splendida. nu am chef sa povestesc in detaliu )
A fost odata, ca niciodata, EU! Mergeam cu mijlocul de transport in comun (autobuz)! La a 2-a statie, se urca, EA! Ma uit la ea, ea se uita la mine! A fost un adevarat feng shui! A incercat sa ma evite cu privirea, o perioada! A schimbat cateva cuvinte cu alte persoane de langa ea si, intr-un final...a venit langa mine! M-a privit, mi-a zambit si...mi-a cerut biletul la control! M-am inmuiat tot! Am simtit soareci prin stomac! A scos o hartie din buzunar, mi-a notat datele si nici pana in ziua de astazi nu a sunat, nenorocita naibii!