Care este cea mai grea incercare prin care ati trecut in viata? Funda ... cum ati trecut pestE?

In cazul meu, cea mai grea incercare la care m-a supus viata, a fost moartea bunicului! Era bunicul din partea tatalui. locuiam in aceeasi casa..am crescut cu el timp de 18 ani(atat aveam cand a murit), si-ti dai seama ca durerea a fost mare! mai ales ca l-am vazut si cum s-a chnuit saracu` in ultimele 2 saptamani de viata, a stat numai prin spitale..si mi-era asa de mila de el cand il vedeam in stare aia.dar na, asta e!
De atunci au trecut 2 ani, dar usor-usor m-am obisnuit cu absenta lui.de cate ori mi-aduc aminte de el, o fac, cu mare drag.
asta-i viata, cu bune si rele.si e vorba"ce nu te doboara, te face mai puternic"!

În 2006 când aveam 18 ani, a murit bunica, pe 1 august am luat mașină pe 2 august a murit. Am intrat în datorii în 2011 banca mi-a luat mașina datorită unor neînțelegeri de-ale lor, rămâsese în decembrie 2010 că pe 15 ianuarie 2011 le plătesc mașina întegral, așteptam să mi se livreze niște bani ca să achit restul de 700 de euro, pe 7-8 ianuarie mi-au luat mașina pentru 5 zile care mai era de așteptat. Am văzut moartea de 2 ori, odată în 2008 când am sărit în cap după cheu în canal și m-am lovit de un butoi care era scufundat în apă, m-a salvat un prieten care era cu mine, în 2010 am evitat un accidend rutier, un sofer de tir a adormit și a intrat pe sensul meu de mers, am trecut milimetric pe lângă el. Acum de curând am fost angajat am făcut un comision de 80 de milioane ca Broker și firma nu a acceptat să-mi plătească comisionul pe baza că eram prea tânăr în firmă și venit de 2 luni, mi-am dat demisia și i-am dat dracu. Ieri mi-a luat foc garajul, noroc ca am simțit fumul și am apucat să sting incendiul până să vină pompierii... lipid de garaj mai aveam o cameră de oaspeți, retardații după ce că le-am zis că am stins incendiul, au dat iar cu apă și deasupra camerei respective de s-a prăbușit tavvanul, caemra nu era afectată de incendiu sau acoperișul în dreptul ei. Așa că în ultimii ani viața, mi-a tras-o pe românește.

Pai,. anut trecut fix in aceasta perioada bunicul meu se zbatea intre viata si moarte. Totul din cautza unui singur motiv : Cancer la plaman. Cand am auzit cu cateva saptamani inainte de a muri ca are cancer am cazut din picioare. atunci parintii mei erau ingrijorati si pentru mine dar si pentru EL. parintii mei nu au vrut sa ma duca la spital deoarece credeau ca imi vor face mai mult rau, dar. chiar vroiam sa il vad si sa ii spun pentru ultima data " Bunicu' " pe 22 august 2O11 bunicul meu si-a luat larevedere de la noi si apoi s`a dus in ceruri. in seara in care am aflat am inzbucnit intr-un plans in care doar mama mea care era destul de suparata a putut sa ma faca sa ma opresc. Toate amintiriile mele cu bunicul meu drag, s`au dus odata cu verdictul medicului. Dar. toate au ramas in inima mea totodata cu dragostea ce i`o impartaseam. Am trecut foarte greu peste dar inca ma mai gandesc la tot ce mi-a facut el mie, si inca il mai plang. Atunci. bunica mea mi-a zis : " Dumnezeu este ca fiecare copil cand il duci intr-o gradina. Alege cea mai frumoasa floare " Nu vreau funda pentru aceasta " exprimare a mea "

Pai cea mai grea incercare a fost(pana acum) cu tatal meu...parintii mei au divortat acum am alt tata(vitreg) dar nu stiti ce certuri am auzit intre parintii mei inainte sa divorteze cate certuri, violente, si toate astea din cauza bauturii, iar cand ii auzeam si ii vedeam cum se certau imi vedea sa si plang, stateam in camera mea pe la ora 12 noaptea, si aveam si scoala si ii ascultam cum se certau si plangeam fiindca ei se certau. Oricum acum totul e foarte bine fara el am un alt tata caruia ii pasa de mine si ma inteleg cu el si mama la fel acum suntem o familie fericita fara certuri, probleme, si cateodata politia din cauza tatalui... oricum am trecut peste totusi imi pare putin si rau de celalalt tata al meu dar asta e viata.Viata nu o sa fie intotdeauna ROZ

Poate faptul ca parintii mei s-au despartit, si a trebuit sa accept cu greu asta.iar dupa sa accept si ca mama are pe altcineva..sa am grija si sa o incurajez pe sora mea mai mica ca va fi bine.iar dupa, cu toate ca sunt cu prietenul meu de 1 an si 2 luni..si stia prin ce trec..si nu ma consola deloc, ba chiar se comporta oribil cu mine..nu ma asculta deloc..sa fiu destul de puternica, sa gandesc pozitiv ca fiecare om are momentele lui in viata, si cu gandul asta m-am consolat..ca singura trebuie sa trec peste..pentru ca vazusem ca nimeni nu era alaturi de mine..prin nimeni ma refer la persoanele de la care ma asteptam sa fie

Ok..sincer m-am intristat cand am citit tot ce scrie mai sus..si imi pare rau, mai ales povestea Cristianei este induiosatoare. Sper sa treci peste!
Acum sa imi marturisesc si eu povestile.
Prima incercare prin care am trecut a fost moartea verisorului meu, care s-a stins din viata in ziua de Paste, intr-un accident.Foarte dureros, pentru parintii lui, pentru familie, pentru toti.In fine, e greu sa pierzi pe cineva drag, insa cel putin am incercat sa ma gandesc ca el e acolo sus, langa Doamne-Doamne, si este in siguranta.Au trecut cativa ani de cand s-a intamplat,dar el e prezent in inimile noastre tot timpul.
A doua incercare a fost atunci cand mama mea a trecut printr-o depresie puternica,din cauza stresului,avand un loc de munca cu o responsabilitate maxima si probleme suficiente pentru a-i provoca acea depresie.A fost o perioada dificila pentru ca noi suntem o familie unita,linistita,iar deodata s-a dat totul peste cap.A fost ceva neasteptat,a fost nevoie de multe plimbari prin anumite spitale,renumite de altfel,insa degeaba,niste medici incompetenti, care mi-au castigat tot dispretul, vazand cum ii doare undeva de gravitatea situatiei. Oricum, multumesc lui Dumnezeu ca mami acum este bine, chiar daca continua un tratament pentru toata viata.A fost o lectie pentru toti.Am avut de invatat sa apreciem si sa respectam persoanele din jurul nostru si sa ne multumim cu putinul pe care il avem pentru ca nu neaparat situatia financiara conteaza, ci iubirea si sprijinul familiei pentru a merge mai departe este mai important.

Cea mai grea și cea mai dură încercare prin care am trecut pînă acum a fost aceea de a-mi pierde prietena din copilărie care îmi era ca o soră, la auzul veștii am fost în stare de șoc, cîteva luni nu amputut trece peste, am avut nevoie de un psiholog pentru a mă ajuta să trec peste...a fost și este greu chiar dacă în noiembrie se împlinesc 3 ani, eu încă nu mă pot obișnui cu chestia asta. (( Oricum nu vreau să devin prea sentimentală, dar asta e cea mai dificilă încercare și situație în care am fost pusă.