Adryna: Dragostea e ea multe dar sigur nu e sentimentul suprem. Ia stai tu nemâncată 4 zile şi să vezi cum senzaţia de a fi sătulă devine brusc sentimentul suprem!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Cred in iubire cu toata fiinta si puterea mea pentru ca iubesc o persoana minunata si de asemenea sunt foarte iubita.
Atunci cand ajungi sa nu mai crezi in iubire, se produce acea dezamagire profunda si enorma.
Motivul pentru care nu mai cred in iubire este acela ca singura persoana care am iubit-o cu adevarat m-a dezamagit
de atunci iubirea numai exista pentru mine
Nu,nu cred in iubire,dar nicidecum pentru. ca as fi iubit si am fost dezamagita,inselata,tradata,ci din contra. Simplul meu comportament ma face sa nu cred in iubire,sau cel putin in iubirea reciproca,impartasita. Am fost iubita,dar nu am reusit sa iubesc, am dezamagit, de-a dreptul dezamagit persoane care chiar nu meritau asta.Si desi de cele mai multe ori am reusit sa imi ascund faptele si nu s-a aflat,lucrurile astea vor ramane mereu in mintea mea,si intotdeauna va exista teama aia de a nu se intoarce roata. Pe langa toate astea, cate cupluri pe deplin fericite ai intalnit tu? Ca eu nu prea multe(sau nu prea deloc).In cate relatii ambii parteneri sunt fericiti si multumiti de cel de langa? Asadar, iubire? Neah...atasament,obisnuinta,nevoia de a avea pe cineva alaturi, nevoia de protectie, altele...
Motivul pe care îl urăşte orice fată.
Un anume el a fost trădat de o anume ea şi s-a decis să trateze în mod egal toate felete,doar pentru a-ţi satisface plăcerile personale.
Replica renumită,cea mai utilizată de voi,băieţii,care spune că toate fetele sunt la fel,aşa cum le place băieţilor să spună.
Indiferenţă,umilinţă,trădare.
Dar astăzi m-am ridicat de la un nivel inferior şi a decis să tratez aşa cum sunt tratată.
Nu am de gând să mai suport nici măcar o umilinţă în plus.
Şi nu voi mai permite să fiu înlocuită de o anume ea.
Am să merg până la capăt pentru ceea ce-mi doresc.
Nu voi mai fi idioata ce se retrage, pentru fericirea altora.
Trebuie să îmi trăiesc şi eu fericirea.
În concluzie, da.Cred în iubire.Cred în persoana ce=ţi corespunde în toate simţurile.Iubesc roua dimineţii şi lumina orbitoare a soarelui.Iubesc noaptea şi bolta cerească. Apreciez sufletele nobile. Iubesc, visez, cred şi sper.Chiar de mi-a fost spulberată până şi ultima fărâmă de speranţă.Dar nu arăt ceea ce simt.Şi nu voi mai permite vreodată să fiu călcată în picioare de alţii.Voi merge mai departe cu fruntea sus şi le voi arăta celorlalţi că nimic nu mă poate afecta.De ce să le ofer satisfacţii altora, când m-am simţit constrânsă de fericirea altora mereu?
Trebuie să-mi trăiesc şi eu viaţa şi trebuie să mă bucur şi eu de mireasma fericirii. Dacă voi găsi băiatul care să corespundă sufletului meu, mă voi lăsa pradă sentimentelor şi voi aduce fericirea pe chipul acestuia...:d
Cred in iubire caci este SENTIMENTUL SUPREM.alte argumente nu cred ca sunt de mare importanta
Kongeriket; in legatura cu sentimentele am luat in consideratie ca este sentimentul suprem.dar daca pentru tine sentimentul suprem este sa nu maninci atunci imi pare rau sa te contrazic.fiecare isi are opinia sa...
In concluzie nu este decat pritenie si intelegere. Iubire pe veci nu ai sa gasesti.asa ca daca vreti sa aveti iubire pe deplin trebuie sa va realizati in viata.Vb lu Korignt. uneori foamea destrama orice fel de sentiment
M3ntal, mulţumesc pentru apreciere dar, pe bune, chiar mă cheamă kongeriket şi nu "koringt" .
Salut.
"uneori foamea destrama orice fel de sentiment" - suna amuzant rau sau ceva
momentan putin spre deloc, da' vor fi si vremuri mai bune.
Motivu este ca in ziua de azii nu se mai tine cont de iubire ci se trece la fapte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
