Pai l-am cunoscut prin prietena mea ea fiind impreuna cu prietenul lui cel mai bun. Am vb la telefon timp de o saptamana, dupa are am hotarat sa ne intalnim. M-a dus la pizza, la film si apoi m-a condus acasa iar in acea seara mi-a cunoscut tatal. Din prima clipa in care l-am vazut mi-a trezit intr-un fel interesul, ceea ce nu mai facuse nimeni pana atunci. DUpa ce ne-am mai vazut de cateva ori, in acest timp cunoscandu-mi si mama am hotarat sa incepem o relatie. Mama din prima clipa in care l-a vazut mi-a interzis sa ma vad cu el sau sa am vreo legatura. Eu nu am vrut sa o ascult. Am continuat sa ma vad cu el si sa ies. Suntem impreuna de 8 luni de zile, dar in aceste 8 luni am trecut prin multe numai din cauza ca toata familia si cunoscutii mei sunt impotriva noastra, sa fim impreuna. Mama m-a inchis in casa, mi-a luat telefonul, laptopul, a dat in mine, daca am iesit undeva a venit cu mine, etc. Si toate astea numai sa ma ia de langa el. El a venit de atatea ori sa vorbeasca cu ai mei dar tot nu a rezolvat nimic. De atatea cate ori a vorbit cu mama mea, ea l-a jignit, dar el tot nu m-a lasat. Este impotriva lui doar ca lucreaza in constructii si cica nu am viitor cu el, mai este si faptul ca cica nu ne potrivim. EL ma iubeste si eu la fel, face totul ca relatia noastra sa fie posibila si nu m-a lasat la greu sa infrunt toate astea singura.
In ciuda la tot avem o relatie frumoasa si tot ce ni se intampla ne intareste relatia si ne face sa fim si mai apropiati unul de altul. Poate toate astea sunt niste incercari, dar atata timp cat exista iubire se poate trece peste orice. EL este primul meu prieten.
Numai bine!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Frumoasă întrebare!
Well, ''povestea mea de dragoste'' - a început acum 5ani, şi a luat sfârşit anul acesta, prin luna ianuarie. Deci, într-o bună zi (acu' 5ani), am fost invitată la un concert susţinut de propria mea vecină, la care ea a cântat. Bineînţeles ''concertul'' a fost organizat în alt oraş, iar exact în seara respectivă, am avut onoarea să-mi cunosc ''jumătatea''. Nu ştiu cum s-a făcut, dar crede-mă că, un lucru mi-a fost cert, şi acela că - eu şi el, am rămas împreună; formând aşa-zisul ''cuplu''. Eh, că de rămas el pentru ''totdeauna'', să fie al meu, noh..., nu a fost să fie..., căci în viaţă, în privinţa asta, te mai poţi şi înşela. Şi, când am considerat că, nu mă merită, am pus punct.
Consider că - gelozia, egoismul, neîncrederea/nepotrivirea (de orice natură) şi pur şi simplu, sufocarea unuia dintre parteneri, duce şi la aşa-zisă ''ruptură de cuplu''.
Vă doresc fericire, şi numai bine!
Răspunde
Povestea mea de dragoste a inceput acum un an si jumatate. Eu eram cu un alt baiat, care culmea era prietenul lui. Ne-am cunoscut intr-un pub, pe atunci fiind doar simple cunostinte (amici, sa spunem). Trecea timpul, iar eu incercam sa aflu cat mai multe despre el. De ce, nici macar eu nu stiam. Imi placea sa mi se povesteasca despre el, si de fiecare data cand il vedeam simteam un fel de fluturi in stomac. Prietenul meu de pe vremea aceea, il suna pe el tot timpul de pe numarul meu, asa ca i-am salvat numarul de telefon. Dupa un timp, trimit un mesaj (mass ) tututor persoanelor din agenda mea, intreband cine iese pe afara. Culmea, mi-a raspuns si m-a intrebat cine sunt. Si asa am inceput sa vorbim prin mesaje ore intregi. Deveneam prieteni foarte buni sau incepeam sa ne indragostim unul de celalalt? Nu a durat foarte mult pana am trecut la subiectul "EL". Ma intreba cum ma inteleg cu el, eu ii raspundeam ca nu prea bine, etc. Era evident ca de cand aparuse el, totul se schimbase. Am continuat cu "imi e dor de tine", "as vrea sa te vad" ...pana intr-o zi cand, am iesit toata gasca afara. Ne priveam, parca ne sorbeam din priviri, ma mir cum de nu si-a dat nimeni seama. Eram atat de fericita ca il vad, dar pe alta parte trista pentru ca as fi vrut sa-l imbratisez, sa-l sarut acolo de fata cu toata lumea. Intr-o zi mi-am luat inima in dinti, si i-am zis sa ne intalnim. A venit la mine in scara, cand l-am vazut, l-am strans in brate si l-am sarutat. A fost ceva de neuitat! M-am desprtit de prietenul meu cu care eram, i-am spus si despre relatia noastra. Bineinteles, nu i-a convenit si a inceput sa vb urat despre mine. Nu mi-a pasat, nici mie, nici lui. Si uite ca acum locuim impreuna de 1 an de zile, ne iubim foarte mult si avem multe, multe planuri impreuna! Sunt fericita ca am facut pasul corect si ca am gasit iubirea adevarata alaturi de el!
Mult am scris, sper sa ai timp sa citesti! Pupu!
Hmm... Buna intrebare! Pai hai sa-ti spun pe scurt povestea mea de dragoste. Era inceputul clasei a IX-a cand l-am cunoscut... Eram colegi de clasa si incet, incet am devenit foarte buni prieteni. Aveam o relatie frumoasa, ne sustineam, ne ascultam reciproc si pe langa astea intotdeauna ne-am simtit atrasi unul de celalalt, dar ne-a fost teama sa nu stricam prietenia dintre noi. Asta pana cand m-a surprins cu un sarut. Si atunci a inceput povestea noastra de iubire. Unde a inceput? Nu mai conteaza locul, ceea ce conteaza e ca era EL langa mine. A trecut 1 an si 5 luni si inca tot el e aproape de mine. 
Si-mi doresc sa fie asa pana la sfarsitul vietii.
Povestea ta de dragoste care este?
Pai acum 2 ani si 11 luni
pe 1 august 2007
abia ma certasem cu toti din anturajul meu
pot sa spun ca el a fost salvarea mea
m-am imprietenit cu o fata care imi era antipatica si ea mi-a fc cun cu el
dragoste la prima vedere:X
am fost amici timp de 7 zile
pe 7 august 2007 seara, am vb cu el prin sms-uri
si numa stiu ce l-am intrebare. oricum ceva de genu: ar putea fi ceva mai mult intre noi?
si el mi-a raspuns: vedem maine:* acum somn usor ca este tarziu
a doua zi la ora 5 pm mi-a zis ca vrea sa fie cu mine
a fost perfect.tot
primele luni eram ca doi copii timizi:X
prima cearta a fost pe 20 decembrie. dintr-o prostie:p pe 21 dimineata ne-am impacat
Suntem de nedesparit
chiar daca ne certam in ultima vreme foarte des
il iubesc si stiu ca si el ma iubeste
avem multe planuri de viitor impreuna:X
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
