Nu este neaparat adevarat. Este posibil sa para asa si datorita intereselor, intr-adevar. Insa oamenii saraci sunt preocupati de mai multe lucruri decat oamenii bogati. Oamenii bogati au timp sa se bucure mai mult de viata, de asemenea vei vedea ca multi au si indeletniciri si placeri destul de superficiale. In timp ce un avut se va gandi sa arunce banii pentru a-si etala o noua masina, o persoana saraca va strange toti banii aia sa ii dea pe hrana ori taxe. Oamenii saraci nu au timp sa se bucure atat de mult de viata pentru ca au multe griji, din ce sa traiasa, cu ce sa plateasca taxele, ce sa puna pe masa etc. Grijile ii amarasc pe oameni, de multe ori, asa ca nu mai au timp sa se gandeasca si la celelalte lucruri care le ofera placere, pentru ca trebuie sa isi satisfaca primele nevoi, cele fizice.
Exista o piramida a nevoilor, la baza sunt nevoile fiziologice, apoi cele de securitate, apoi de apartenenta, stima si autoimplinire. Autoimplinirea se refera la atingerea celor mai inalte obiective. Conform piramidei nu poti atinge celelalte nivele daca primele nu sunt atinse. Prin urmare daca nu ai toate nevoile fiziologice satisfacute (asigurarea hranei, a unui camin etc) nu poti atinge nivelul sigurantei. Daca nu ai atins nivelul sigurantei atunci nu poti atinge nici nivelul apartenentei. Aici intervin relatiile interpersonale. Problema este ca daca individul nu are primele doua tipuri de nevoi satisfacute nu ii va pasa de sentimentul de apartenenta pentru ca el se va axa pe nevoile fiziologice si cele de securitate. Asta este una din teoriile sociologice care te poate ajuta sa intelegi pe de-o parte aceasta situatie. Nu stiu daca am fost foarte clara este destul de rezumat, insa intr-un mod oarecum stiintific asta este un motiv pentru intrebarea ta.
Iubirea are legatura nu neaparat cu averea, dar cei bogati sunt mai "predispusi" la sentimentele si actiunile care ofera placere, spre deosebire de cei saraci, care trebuie sa isi asigure strictul necesar, pentru a avea starea mentala necesara pentru activitatile care produc placere (in cazul asta nu ma refer la sex ori la placerile strict fiziologice), ci la iubire in sensul de relatie bazata pe alte lucruri, in afara de atractia fizica.
Nu e vina bogatilor ca saracii nu au avut sansa sau nu au vrut mai bine zis sa aiba sansa in viata.
Saracii sunt niste oameni slabi care se complac in situatia respectiva.
''E greu mamaie,ce sa faci, numai hotii astia sunt vinovati, asta e viata, asa vrea Dumnezeu, etc''
Vi se par cunoscute afirmatiile nu?
Sa luam 2 persoane diferite,dar fara nici un ban un buzunar.
Pe cat pun pariu ca ala ce are o gandire economica,practica, e strangator, e perspicace, oportunist si are anumite abilitati printre care puterea de convingere va deveni bogat?
Pentru cei care au plecat de jos si au ajuns bogati prin munca cinstita si sunt multi am mare respect.
Pentru cei care s-au resemnat in alcool, viata boema si au adoptat o gandire de lasatori am doar dispret.
Sunt doar niste oameni slabi.
Acum revenind la intrebare...
Cand sexul e mai placut si mai bun?
In hotel sau in cocioaba?
In Dacie sau Crysler?
Hai sa lasam ipocrizia deoparte.
Of, of! Iubirea este iubire si atat! Nu este iubirea saracilor sau a bogatilor. Unul bogat poate sa fie sarac in dragoste, precum si cel sarac poate fi bogat in dragoste. Daca te uiti in jur vei vedea doar fețe imperfecte, trupuri imperfecte...vei sesiza imperfectiune in gandire si comportament, toate acestea repugna. Nimeni nu este perfect, nu poti fi perfect singur, dar daca iubirea este mare si reala atunci este singurul "Perfect" din viata ta. Dumnezeu ne-a facut cu iubire, Hristos ne-a salvat din iubire si parintii nostri ne-au facut din iubire=> totul se naste din iubire. Nu poti sa imparti iubirea pe clase sociale, cred ca este cam singurul lucru ce nu poate fi otravit prin diferentiere si etichetare cu "important";"mai putin important" sau "josnic"...am fost facuti egali, dar ne-am dezvoltat gresit.