Nici una nici alta... eu cred ca fiecare om isi va gasi sufletul pereche cum se zice... nici un om nu merita nici sa stea cu cineva numai pentru ca e iubit (adica din comoditate) dar nici sa se chinuie langa un om care nu-l iubeste... cu totii meritam sa iubim si sa fim iubiti... eu nu as putea sa traiesc cu un om care nu ma iubeste numai de dragul ca eu il iubesc... e greu sa treci peste deceptiile in dragoste insa o data si o data vei trece peste si atunci mai ai o sansa sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si pe care la randul tau sa il iubesti... cum de altfel nu as putea sa stau nici cu un om numai pentru ca ma iubeste... fata de care eu personal nu simt nimic decat prietenie... atunci unde e pasiunea, unde e dorinta, unde sunt acele sentimente placute care te face sa plutesti? de ce sa traiesti asa? dragoste este numai trebuie gasita... si din pacate nu apare la orice colt de strada ...trebuie cautata si daca o gasesti trebuie respectata...
A 2-a varianta pentru ca nu as tine langa mine pe cineva pe care nu-l iubesc, iar daca iubesc acea persoana, o vreau langa mine
Nu sunt masochista emotional. As alege un barbat pentru care sentimentele sa fie aceleasi. Ce sens ar avea sa il chinui si sa ma chinui si pe mine, pierzand timp pretios si investind energie in ceva ce nu curge?
Pe vremuri se spunea ca dragostea vine cu timpul. Nu stiu daca asta este adevarat. Posibil ca atunci asa se intampla. Oricum te atasezi de un om care iti face bine, care te iubeste si iti demonstreaza prin actiunile lui asta. Totusi de casatorit nu poti s-o faci doar de asta... Cunosc, insa, cupluri foarte reusite, foarte unite, care s-au casatorit (marea iubire era de partea lui) si la vreo cativa ani de la casatorie s-au indragostit profund unul de altul (adica si ea). Sunt casatoriti de peste douazeci de ani si se inteleg perfect. Dar zic eu ca astea sunt cazuri mai rare.
Eu personal am asteptat ca sentimentul sa fie reciproc.
anonim_4396 întreabă:
Mutubal întreabă: