M-am certat cu mama, cu toti cei din jurul meu, am iertat, am inteles, am daruit, si multe altele . dar toate astea nu au folosit la nimic, caci nu a stiut sa pretuiasca.
Am renunţat la multe(!), "rupesem" unele relaţii amicale, cu prietenii comuni, şi multe chestii "n"(asta numai de dragul, de a nu-l supăra, fiindcă pe atunci ţineam la "el"/noi,,, până într-o zi, când mi s'o pus "capac")... aşa, şi ca o concluzie - uneori, ba chiar deloc - "gelozia" nu este bună, şi nici "abstracţiile"(ceea ce el a demonstrat, a fi f.egoist/neînţelegător uff); dar cu/în timp încep să îndrept şi anumite "greşeli"(nimic nu este uşor), cu privire la un alt mod de viaţă... încă ceva, nu regret nimic, ci voi lua totul ca pe o "experienţă"!
Totul.Pentru ca dragostea este tot ce conteaza in viata unui om.Este telul suprem al fiecaruia...nu o cautam toti ca nebunii?
anonim_4396 întreabă:
LeiAdrian întreabă: