Ce faci cand te simti singur si plangi si sufletul ti-e sfasiat? Cum faci ca durerea si teama sa treaca?
Te "hranesti" cu amintiri frumoase sau sau plangi "o viata intreaga"?

Timpul vindeca orice rana...trebuie sa te inarmezi cu rabdare. Cu timpul vor aparea persoane care te vor face sa uiti "durerile" din trecut, si vei trece prin momente care incetul cu incetul vor atenua si vor face sa uiti "amaraciunile" traite in anumite momente din viata.

Trebuie sa fii tare pentru ca nu-i decit ceva temporar.

Pentru inceput incerc sa ma descarc, aia inseamna ca plang si apoi imi trece, ma org, si ma "apuca"din nou dupa ceva vreme, dar nu e mereu asa.Incerc sa fiu tare, in sensul ca sunt constienta ca daca plang nu mai rezolv nimic, caci decizia a fost luata.Ma "hranesc"cu amintiri frumoase, caci doar alea mai raman. Daca plang "o viata intreaga", doar cu plansul voi ramane, caci nu ajuta la nimic.
Mereu apare altul, insa e de stiut ca daca ne-am atasat de cineva, suferim pentru o perioada de timp.
Din orice inveti cate ceva, asa probabil ne dam seama ca nu putem fi mereu fericiti, daca nu facem nimic pentru asta!

Nu mi s-a intamplat asa ceva pana acum si nici nu cred ca mi se poate intampla... Dar niciodata nu stii.Cred ca ma hranesc cu amintiri un timp dupa care merg mai departe.

Plangi o zi, doua, noua, un an, trei ani, si l-a un moment dat te plictisesti de atata plans si iti pui intrebarea : "eu oare de ce plang?"

Nu voi plange o viata intreaga, mi-as face mai mult rau, amintirile raman, pe moment voi suferi, singuratatea trebuie sa o doboram usor, sa fim optimisti cu noi insine, doar asa putem reusi.

Sincer pentru mine faptul sa ma hranesc cu amintiri frumoase ma face sa pling si mai tare pentru ca imi pare rau ca n-o sa mai pot trai ce am trait odata cu el. dar cred ca cel mai bine este sa plingi ca sa te descarci dar incearca sa faci ceva.de exemplu un serviciu sau o calatorie du-te pe la petrecri stiu ca de la inceput no sa ai chef dar sa stii ca chiar functioneaza desi cind ajungi acasa incepi tot de unde ai ramas. dar va fi ok pentru ca femeile sunt puternice si stiu sa treaca peste greutatile vietii

Eu sincer plang, pana simt nevoia si ma opresc cand sunt stoarsa de puteri, iar apoi incerc sa uit vorbesc cu prietenii ma joc ceva, si incerc sa ma obisnuiesc cu gandu'

Eu una mai vb cu pr cea mai buna
Si nu cred ca m-as hrani toata viata cu amintiri frumoase as incerk sa trec peste si dk chiar nu as reusi cred ca as plange o viata intreaga asa sunt eu

Plansul e cel mai bun in cazurile astea, observ eu care mereu ma smiorcai din stres

Ahh, si cel mai sanatos ar fi sa socioalizezi intens in momentele alea; ajuta foarte mult

Eu cand sunt trista plang pn ma descarc, adica cateva ore buneapoi inbcerc sa uit... dar cand imi amintesc iar incep sa plang

Eu nu sunt de parere ca timpul vindeca mereu ranile ci doar trece, incerc sa imi amintesc lucruri frumoase, dar durerea tot ramane.

Pai am trecut printr-o astfel de situatzie si m-am hranit cu inghetata pana nu imi mai simteam limba si dintzii ca inghetzasera

Ma hranesc cu amintiri frumoooase si astept ziua in care ne vom reintalni! Si cred ca se va intampla! sunt foarte optimista!:d

Cand esti pus in situatia asta cel mai bine cred ca e sa "incerci" sa te distrezi si sa nu stai singura daca se poate. Incearca sa stai cat mai mut in preajma unei persoane apropiate. Stand singur te gandesti la lucruri stupide de care iti vei da seama sh tu mai tarziu (stiu din propria experienta) si nu! amintirie nu fac decat sa rasuceasca cutitul in rana. Trebuie sa traim clipa/prezentul trecutul nu il vom mai intalni nici o data