Nu am de gand sa filozofez prea mult.Sa tii foarte mult la o persoana,asa incat sa simti ca ai nevoie de prezenta ei in viata ta, s-o accepti asa cum e, sa te incante.
Nu mai are rost in cazul meu sa iubesc pe cineva pentru ca am avut un trecut infernal in aceasta privinta si m-am refugiat intr-un seif cu usa blindata ca sa nu mai dea nimeni de mine. Iubirea pentru mine e nimic doar o vorba plutitoare fara sens.
Nu stiu, nu imi ingadui sentimentul asta, mi-e frica sa intalnesc nimicul care zace in mine si in lume.
Este un sentiment foarte puternic nu se poate explica este ca atunci cand imparti pranzul tau cu cineva fara sa astepti ceva in schimb
Sa fii in situatia mea...deci sa te uiti de 1000000 la pozele lui, sa nu poti sa dormi noapte ...sa simiti ca inima "te doare", sa ai nevoia sa il vezi macar 4 secunde,sa vrei sa stai mereu in brate lui,sa visezi la el cu ochii deschisi, sa iti imaginez o mie de lucruri cu el, si daca continui termin pe 30 septembrie . Urasc sentimentul asta, mai ales cand eu nu sunt iubita pentru ca persoana care o iubesc nici nu stie de existenta mea.
BiancaGeorgiana întreabă: