Ce părere aveți despre castrarea celor ce dezvirginează o femeie fără să se căsătorească cu acea femeie? Consider că este o faptă gravă din punct de vedere moral să dezvirginezi o femeie nemăritată, chiar dacă femeia îi dă acordul. Nu credeți că onoarea de a dezvirgina o femeie ar trebui să-i aparțină numai și numai soțului acelei femei? Psihologia modernă spune că bărbatul care dezvirginează o femeie rămâne în mintea acelei femei toată viața. Cred că ar fi cel mai bine ca cel care ar trebui să rămână toată viața în mintea unei femei să fie soțul ei.

Ar trebui să-ţi ceri scuze şi pentru faptul că o tratezi pe femeia ca pe un obiect sexual (de unică folosinţă), accesoriul bărbatului, proprietatea lui, o marionetă prostuţă incapabilă de a lua propriile decizii, de a savura viaţa (pe care şi-o alege singură) şi dependentă de voinţele masculului (care poate bine-mersi nici să nu existe în peisaj...în cazul acesta pe cine ai mai da vina?).

Nu te mai lăsa păcălit de "studii psihologice" de doi bani şi încearcă să nu mai adopţi o mentalitate barbară (chiar dacă intenţiile tale nu par rele).

Savurează un act sexual atât bărbatul, cât şi femeia, părăseşte atât bărbatul, cât şi femeia, stăpân pe propriul său corp este atât bărbatul, cât şi femeia, să nu-şi dorească o căsătorie (încă sau deloc) poate atât bărbatul, cât şi femeia...
Nu ne mai subestima, te rog!

Tu trebuie sa intelegi ca eu l-am parasit pe barbatul cu care mi-am inceput viata sexuala. Si ca prima oara cand am facut dragoste cu actualul meu partenr (al doilea din viata mea si acre mi-a devenit sot) a avut un impact emotional asupra mea exact la fel de mare ca prima data cand am facut dragoste cu celalalt. Fiindca nu ruperea himenului are impactul, ci faptul ca faci prima oara dragoste cu barbatul iubit.
Iar cel din trecutul meu nu avea cum sa-si asume responsabilitatea, poate doar cu forta. Fiindca eu am zis: uite, nu ne mai intelegem, dupa 4 ani iubirea s-a dus, ni s-a parut ca e adevarata dar a fost o iluzie, gata. Si ne-am despartit, acum suntem amandoi fericiti, casatoriti, ne-am intalnit implator sau nu de cateva ori, am fost fiecare cu actualul partener la nunta celuilalt (prima a fost a mea, la cam 3 ani dupa despartire).
Trebuie sa intelegi ca eu sunt o femeie, nu un himen si ca a face dragoste cu un barbat este un eveniment colosal in viata unei femei, din care impactul determinat de ruperea himenului reprezinta, pentru cele mai impresionabile 0, 00001%, iar pentru mine a reprezentat mult mai putin. Insa emotia de a fi una cu barbatul iubit la momentul respectiv a fost coplesitoare. Si emotia de a fi cu sotul meu, la 10 ani de relatie este inca coplesitoare, nu atat de puternica ca cea resimtita prima oara, dar imensa. Mi-l amintesc pe primul, a ramas in mintea si in sufletul meu, dar e de un milion de ori mai putin important decat sotul meu, fiindca iubirea mea de acum, pe langa faptul ca este prezenta, este mult mai mare si mai puternica (nu mai adevarata, fiindca adevarata a fost si aceea). Asadar, ce spui tu se aplica poate la femei cu retard emotional sau psihic, altfel, o femeie va face dragoste cu barbatii pe care ii iubeste, cand ii iubeste, dandu-le fiecaruia, in momentul respectiv, cea mai mare importanta posbila. Pentru mine responsabilitatea celui de-al doilea partener (ca si onoarea) au fost, in momentul primei nopti, exact egale cu ale primului, fiindca nu conteaza daca importanta este echivalenta cu 100 de miliarde de unitati sau cu 100 de miliarde una unitati, adica diferenta dintre a fi virgina si a nu fi este infima, de neresimtit intr-un moment atat de emotionant.

Nu îmi permit să tratez femeia ca pe un obiect sexual, consider că femeia este la fel ca bărbatul, liber arbitru! De ce v-aș subestima? Nu înțeleg aluzia. Am spus doar că consider că bărbatul care părăsește o femeie după ce o dezvirginează ( iertare fiindcă am uitat să spun cu acordul femeii ) o face fiindcă nu știe să-și asume responsabilitatea. Idiot e bărbatul iresponsabil, nu femeia în acest caz. Se subînțelege că femeia conștientizează situația, deci nu este o marionetă prostuță, și știe să ia o decizie.

Crezi tu asta...

Îmi pare rău, dar din întrebarea ta şi nu numai se deduce altceva.
Pari a-l condamna pe bărbat, dar, de fapt, o insulţi pe femeia (indirect).

Se poate să o fi făcut fără de voie.

Părinții mei s-au căsătorit de pe vremea când femeile trebuiau să fie fecioare la nuntă. Oricum, discuția a luat sfârșit fiindcă nu ar mai avea nicio relevanță în vremurile noastre.

Gresit. Femeile raman marcate de prima iubire (care nu implica intotdeauna relatii sexuale), nu de cine i-a tras-o mai intai. Pentru multe, prima noapte nu e chiar ceva de care sa vrei sa-ti aduci aminte.

Auzi, tudorvolcano. Iarta-ma, tocmai muscasem dintr-o banana si ma pregateam sa sorb din cafea cind am inceput sa-ti citesc intrebarea. Sa ma inec de ris. Faci concurenta celor mai mari comici.
N-ai vrea sa dai tu primul exemplul? Ai grija, citeva de pe TPU deja au pus ochii pe tine. Ai vreo recomandare asupra tipului de interventie? Cu sau fara dureri?

Vad ca ai pareri foarte ferme si esti documentat strasnic (din psihologia moderna). De ce la mai ceri parerea unor amariti de la TPU?

Scuză-mă de afirmația greșită. Depinde de fiecare persoană acest lucru.

Uite că am mai găsit un troll. Mai întâi citește-mi comentariile înainte să răspunzi în persiflare.

Mi-e așa de frică de ce o să ajungă umanitatea dacă se va supune în continuare fanatismului religios...

Foarte buna remarca ta. Bravo, ca esti de aceeasi parere cu mine!

Ai probleme... grave

Citește comentariile mele înainte de a răspunde. Nu am nicio problemă