CONTRA.Cine nu isi doreste un copil sau nu are posibilitatea sa il creasca, sa isi ia masuri de precautie. Copilul se formeaza tot deja din primele zile, deci e o viata. Avortul=omucidere. Am dat din greseala la copii avortati si am vazut niste imagini... am ramas socata, imi vinea sa plang, copilul e tot format. Imi vine sa plang.
. Sunt fiinte nevinovate.
In primele zile nici nu exista creierul, nu exista creier nu exista constiinta, nu exista constiinta deci nu exista nimic. nu e o fiinta
In a cata luna de sarcina se facea avortul respectiv? In primele 5-6 saptamani "sarcina" se reduce doar la o ingramadire de celule MICROSCOPICE. Este comparabil cu momentul in care spargi oul pentru a-ti face o omleta si ai considera ca prin acest lucru tu de fapt "ucizi" o gaina.
M-ati dezamagit! Si eu care credeam ca sunteti un om cu experienta si cunostinte vaste. Sa compari un copil cu galbenusul de ou. Cititi si alte articole, nu doar cele publicate de excorte, cat mai multe, veti vedea ca inca din primele zile embrionul e o viata, si ii bate inimioara. Incomparabil cu un ou, EXEMPLU TOTAL GRESIT!
Nu are constiinta, dar ii bate inimioara inca din primele zile
. intelege asta, mai mult imi e mila de toti copii aia care sunt acum in orfelinate si au viata putin zis de rahat, decat ca un bebelus e avortat. cu asta am spus tot. degeaba il faci doar ca sa il nenorocesti. subiectul asta e sensibil pentru multi si am sa o las balta aici
Saptamana a 4-5 de sarcina : "In interiorul morulei (embrionul in etapa timpurie de dezvoltare) se formeaza un spatiu, deoarece unele celule se strang la mijloc si altele sunt impinse la margine. Morula este acum cunoscuta sub numele de blastocist. Pana acum, in stadiul de blastocist a facut drumul spre uter si este gata sa se incorporeze in endometru – sau in mucoasa uterului. In acest stadiu, nu este vizibil cu ochiul liber. Celulele trofoplastului au niste mici proiectii asemanatoare cu niste degetele micute numite vilozitati coriale. Acestea reusesc sa patrunda in endometru pentru a ajuta la procesul de formare. Blastocistul incorporat incepe acum sa produca un hormon – gonadotrofina corionica. Acesta va impiedica sa aveti ciclu si este prezent in urina. Esti insarcinata! Uraaa! Articolul este scris de un medic pediatru care nu aminteste nici deinima, nici de creier nici de constiinta. Pana in saptamana a 5-a nu poate fi vorba de o fiinta in adevaratul sens al cuvantului. http://www.totuldespremame.ro/sarcina/sarcina-pe-saptamani/saptamana-5
Daca încă nu poate fi numit fiinţă, oricum peste doar câteva zile va putea fi numit aşa. Nu contează dacă seamană sau nu cu un om. El este un om. A avorta înseamnă a ucide. Eu nu sunt de acord.
Mda, mai bine sa il nasca si sa il arunce intr-o casa de copii." Eu nu sunt de acord." good for you
Draga nu ti-am spus tie ce sa faci eu mi-am spus parerea. Acum ce vrei sa spui ca nu mai am dreptul nici sa imi spun parerea, sau ce?
Daca credeam ca nu ai dreptul la o parere iti spuneam ca esti o dobitoaca pentru ca "crezi ceva diferit de ce cred eu, nu iti mai spuneam " good for you" plus ca nu sunt nici religios sa indes pe gat altora "credintele" si parerile mele. sunt 7 miliarde de persoane pe planeta, si 2 nu arata la fel daramite sa gandeasca la fel.
Ok. Stiam si eu ca e bine pentru mine, pentru ca nici eu nu as incerca, evident, sa va fac pe voi sa faceti cum vreau eu, pentru ca nu ma intereseaza ce fac ceilalti. Intr-adevar este problema fiecaruia. Daca te simti liber sa o faci, fa-o. " mai mult imi e mila de toti copii aia care sunt acum in orfelinate si au viata putin zis de rahat, decat ca un bebelus e avortat", "subiectul asta e sensibil pentru multi". Intr-adevar este un subiect sensibil... Stii, sincer, nu sunt de acord cu avortul pentru ca este ucidere, dar nici prea bine nu este ce se va intampla cu copilul ala daca parintii nu reusesc sa ii creeze conditiile necesare. Mai pe scurt, din partea parintelui nu este bine, e o greseala, dar pentru copil este mai usor.
Buna
Nu sunt adepta avortului/chiuretajului
Deci NU categoric avortului!
O zi buna
Pro... o viata "salvata" de la avort poate insemna o viata nedorita, poate insemna o copilarie si o viata plina de lipsuri, saracie, lipsa de iubire samd
Sunt pentru o educatie corecta a copiilor /tinerilor in cea ce priveste acest lucru!
Contra macelului copiilor... \
De ce avortul nu poate fi acceptat (de persoana in cauza) nici măcar ca un compromis?
Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;
Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).
Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.
Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?
Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).
Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" care se doreste a fi "simplă" (*dar care nici pe departe nu este).
Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?
Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.
Nimeni nu trebuie sa faca abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.
Eu sunt pro, dar cu rezerve.
Adica, daca poti evita sa faci asta, evita!
Daca e musai sa faci, fa.
Sunt foarte indecis.
pe deoparte sunt pro avort pentru ca omoara copii.
pe de alta parte sunt anti avort pentru ca le da femeilor dreptul de a alege.
D-asta ma abtin si eu...
Eu nu sunt de acord. Daca faci prostii si se întâmplă sa afli ca aştepţi un copil, iţi asumi toata responsabilitatea ca sa ii oferi cel mai bun cadru pentru a creste si a se dezvolta in mod normal, eventul cerând ajutor de specialitate (psiholog). Singurul caz discutabil este atunci când afli ca e bolnav, gen sindromul Dawn si ştii ca toata viaţa va depinde de tine, va suferi (si tu si el) si nu va fi niciodată capabil sa fie independent. Chiar si in cazul asta, rămâne la alegerea fiecăruia.
Ce intrebare proasta! Contra! Si contra ar trebui sa fim toti, dar din pacate nu e asa!
Poti sa spui Pro atunci cand omori o noua fiinta de om? MAi bine ia te protejezi decat sa ramai
anonim_4396 întreabă:
rusnacvalentin întreabă: