Ce parere aveti despre barbatii care au familie dar are in paralel relatii sexuale si cu alte persoane (femei si barbati)?

Strict din punctul meu de vedere, omul care nu-şi doreşte familie în sensul tradiţional (nevastă cu hârtie luată şi plod), nu-mi prea pasă.
Eu nu am înşelat niciodată şi sigur nu am să înşel nici de-acum încolo. Stilul meu direct de a spune lucrurilor pe nume mă împinge să comunic şi să explic ce nu merge în relaţie astfel încât să nu se ajungă acolo.
Totuşi, în cazul în care unul dintre parteneri înşeală (nu contează care dintre ei) vina este de obicei 70-80% a celui care înşeală şi restul a înşelatei/înşelatului.
Cea mai mare parte dintre cazurile de înşelare sunt din acelaşi motiv: Am căutat în altă parte ce nu puteam primi acasă.
O rudă îndepărtată de-a mea şi-a înşelat soţia pentru că după ce a născut copilul, aceasta nu s-a mai culcat cu soţul ei vreme de aproape un an. Era vorba totuşi de soţ.
Acesta îmi spunea: "Băi omule, o iubesc pe nevastă-mea. Mă bucur că avem un copil şi îmi întreţin familia." (El aduce în casă 90% din venit) "... dar, totuşi. În fiecare zi ba îi este rău, ba e pe stop, ba nu are chef, ba e obosită, ba nu doarme că are nu-ştiu-ce de făcut, ba, ba, ba, etc. Eu cât să rezist? Dacă nu acum când sunt tânăr, când? La 70 de ani? Nici nu sunt ferm convins că apuc atâta".
Desigur că atunci când s-a aflat toată lumea l-a condamnat tot pe el de parcă-i cerea marea cu sarea "bietei" femei şi de parcă nu era nevastă-sa şi de parcă nu dovedise că este familist convins.

Mă enervează la culme când femeile înşelate sunt victimizate mai mult decât e cazul iar când e vorba de bărbaţi care sunt înşelaţi, toată vina este aruncată tot în curul lor sau, mai rău, sunt categorisite direct curve soţiile şi stigmatizate.
E o prostie.
Când se ajunge la înşelat într-o căsnicie, vina este a amândurora şi câtă vreme nu se va conştientiza asta, fenomenul va apărea de fiecare dată.

Iată încă un exemplu: De cele mai multe ori (fenomenul e în scădere, din fericire) femeile după ce se căsătoresc se lasă de anumite obiceiuri, cum ar fi grija pentru propria frumuseţe.
De cele mai multe ori, motivul este că dacă s-au căsătorit, viaţa lor s-a cam terminat (a intrat în ritm normal şi lent - spun unele) şi că au deja soţ şi nu mai trebuie să fie plăcute de alţii. Ceea ce nu înţeleg ele, este că trebuie să fie în continuare plăcute de soţii lor şi, de ce nu, un pic şi de alţii, invidiate pentru ca soţul să se simtă mândru că are o asemenea soţie.
Se întâmplă asta mai des în căsniciile unde femeia este întreţinută sau are o slujbă modestă (care oricum nu i-ar permite să trăiască independent). Îşi spun că au casă, au masă, au soţ, eventual mai toarnă un copil şi gata. Sfârşit. De-acum totul pentru copil.
Ei bine, nu e chiar aşa căci oricât de familişti convinşi ar fi şi oricât de mult şi-ar iubi soţiile, bărbaţii vor continua să aibă nevoie de afecţiune şi de partide apetisante de sex.

Femeile înşeală cam tot din aceleaşi cauze, cu bonusul că uneori bărbatul o ia rău de tot şi începe să le agreseze fizic şi ele îşi găsesc alinarea în braţele altuia.

În orice caz, toate aceste scenarii se pot rezolva prin comunicare şi înţelegere. A iubi înseamnă şi a oferi, nu numai a primi totul pe tavă!

Multă sănătate.