Nu pot sa va inteleg! Te intalnesti cu el, dar nu vrei nimic cu el; i-ai dat de inteles ca il placi, dar nu il placi si vrei sa scapi de el; exista ce exista intre voi, dar nu exista comunicare... atunci cum naiba s-a nascut totu'?
In cele din urma recunosti ca ai gresit, dar nu stii cum sa o indrepti; de unde naiba apareti, unde va e creieru? Aveti logica in cutia aia? Auzi, ca nu vrei sa-l ranesti! Pai nu prea ai de ales, spune-i exact ce ne-ai spus si noua, cu accentul pe faptul ca te-a speriat cu siguranta cu care vede el situatia! Eventual incearca sa nu uiti sa zambesti si sa fii prietenoasa, poate tineti legatura si ajungeti la relatia normala pentru o asemenea varsta, de prietenie.
Explica`i ca este sufocant si nu ai avut ocazia pana acum sa ii spui ceea ce simti si tu pentru el, si ca si-a facut o impresie gresita. Daca parintii vostri sunt prieteni asta nu inseamna nimic.Nu se intalnesc ei cu el ci tu o faci.
E prea insistent? Cred ca asta e problema, te preseaza.Gandeste prea departe.Imi dau seama cam care ar fi problema.Nu-ti ia mult timp sa realizezi ca iti place o persoana, iar daca parintii vostri sunt prieteni asta inseamna ca va stiti de ceva timp.Eu zic sa fi mai distanta, sa nu spui direct ceea ce gandesti ci sa te indepartezi pe parcurs sa te comporti ca si cum a-ti vorbi pentru prima data.