Si ma intreb: ce simt eu pentru el? Iubire sau obsesie? Chiar il iubesc sau doar il vreau asa pur si simplu, ca pe un trofeu? Dar el ce-a simtit pentru mine? :-/ Asta daca a simtit ceva. Cat de repede m-a uitat... Ok, nu au fost multe intre noi, de fapt era vorba doar de o intalnire si cateva saruturi oarecum fortate, dar au fost primele mele saruturi. Nu pot uita asta oricat m-as chinui eu. Oare ii placea ca sunt un copil timid care nu stia sa iubeasca sau tocmai d'asta m-a lasat? Niciodata nu voi intelege de ce a plecat, care a fost adevaratul lui motiv? Si oare a tinut la mine? Sau nu i-a pasat o secunda ca m-a lasat sa-l astept atata timp?
Oare va plati si el vreodata pentru ca s-a jucat asa cu mine? Cu un copil? Ca m-a schimbat radical, m-a invatat sa plang cum n-am mai facut-o in viata mea si m-a facut sa respir si sa traiesc doar pentru el?
Iubire sau obsesie... nu stiu ce a fost el pentru mine. Face parte din trecut si n-ar mai trebui sa conteze, dar cand ai atatea intrebari la care nu gasesti raspunsul mai este posibil oare sa treci peste? Sa nu te mai uiti inapoi si sa ridici capul sus? Sa zambesti? Realizez acum ca iubesc o amintire... amintirea aceea a baiatului dulce care ma iubea si si-ar fi dat viata pentru mine. Asta l-am crezut eu. Am observat ca nu era asa, dar acum e prea tarziu. El inca mai este cel pe care-l iubesc si,,, inchei aici, nu mai are rost.
Asta e un scurt fragment dintr-o postare d epe blogul meu. Uite aici si adresa blogului daca vrei sa mai citesti chestii din astea sentimentale: http://jurnaluluneiadolescente-dewtza.blogspot.com
Ai aparut in viata mea ca o puternica raza de soare ce mi-a adus in suflet caldura si gingasia nesfarsita, cu zambetul tau m-ai invatat sa cunosc blandetea, pana atunci necunoscuta de mine.
Ce sa cred din vorbele tale, ce-mi acopera sufletul ca niste petale? Sunt vorbe din izvorul sufletului? Sau doar minciuni pentru amagirea lui? Asta e tot ce am de la tine, vorbe dulci ca amaintire!
イリーナ întreabă:
anonim_4396 întreabă:
AlexiaIordache întreabă: