Cine imi zice si mie niste poezii de dragoste pentru o felicitare
dau fundita pentru cea mai buna poezie... ajutati-ma PLIZZZZZZ!

Iubita mea, lasa-ti buzele prada sarutului meu devastator de placeri infinite, lasa-ti trupul prada bratelor privirii mele sa te cuprinda ca-ntr-o incapere de atingeri nebune dupa fiecare linie a intregului tau, dupa fiecare radacina a firelor tale de par, iar eu iti voi oferi ofranda esenta sufletului meu ce arde-n flacari pastelate de toate clipele in care parfumul tau m-acoperea rotund in cercuti primitoare.

Pe marginile unui ceas ai sa-mi descoperi dilatarea, bataile sa stea in aer sa le atribui ritmuri sfinte ce nu credeai sa mai existe pe sub a Dragostei Planete, sau sa le-asezi usor pe brate sa-si bata tampla de-al tau puls si sa tresara alergand spre pieptul de albastru cant in versuri diafane la cordul tau legat cu venele de viata la vesnicul pamant.

Din vorbele mele am sa-ti zidesc catedrale si-am sa-ti jertfesc supararile-n ele sa uiti c-am fost candva atat de crud cand ti-am facut ca trupul sa-si lacrime-un suspin, sau ochii tai de inger ti i-am indreptat spre ganduri ce imi spuneau din cand in cand: strain...Iertat sa-mi fie totul, nu ma lasa sa pier, am asteptat prea multe ere sa pot sa te-ntalnesc din luna lui aprilie sub soarele de iunie.

Vom stinge glasul fiarelor ce vor sa taie in pielea legaturii noastre, sa alergam acum pe campiile fericirii absolute, deasupra cerul implinirii noastre se creaza cu zambete ce cad de jos in sus, sa alergam acum peste apusul tristetii ce s-a prabusit demult sub zodia capricornului, scufundat in oceanul sperantelor de azi si de maine sub sceptrul lui Neptun.

Paradisul se afla la marginea irisilor tai, sa nu clipesti pe moment, lasa-ma sa ma pierd ca lumina prin ei la o ora tarzie pentru atingeri primare cand stoluri tacute de soapte se pierd prin fasia de zori nou-nascuti... dar acum sa tacem, un suras poate tulbura echilibrul planetelor!

oricare fragment merge si mai multe bAfta

Adrian Paunescu

Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

[Stiu ca e cam mare] Funda?