Cred ca am dat-o in bara. Dar pur si simplu incep sa fiu confuza! Si incep sa am indoieli. Ce rost are sa ma simt ca-s ok si sa-l mint ca-i ok?!
In final nu stiu daca o sa mai apucam sa ne cunoastem. Mi-e frica sa-mi placa de el!
Azi mi-a spus ( cred ca in gluma ) ca deseara trebuie sa faca sex ca nu a mai facut de 2 luni.
Si brusc m-a invaluit intrebarea : "Ce fac eu in "relatia" asta?!
Mai rau e...ca i-am spus si lui asta.Ca e normal, ca nu ar trebui sa ma intereseaza chestia asta, ca e viata lui, ca eu sunt doar un personaj pe net. Si s-a suparat si a iesit de pe net!
I-am trimis un mesaj si mi-am cerut scuze ca am fost mai dura. E posibil el sa fii glumit.Era totul ok in conversatie pana m-a lovit pe mine realitatea.
In momentul asta, chiar nu stiu ce sa fac. Sa renunt, sa continui?! De fapt nu stiu nici ce o sa faca el. Nu am mai avut pana acum niciodata o situatie de genul asta si nu stiu ce va face in continuare.
Sincer sunt dezamagita - de mine. Nu de el! Pt ca am crezut si pentru un moment ca o relatie intre 2 oameni maturi ar fi posibila la 2000 de km.
Pot sa ma condamn ca-l plac atat de mult incat eu as fii fost doar pentru el in cazul in care am fii fost impreuna?! - Nu!
Dar atunci ce sa fac in continuare?!

El a fost cel care o ora mai tarziu s-a conectat, vreo 10 minute nu mi-a vorbit ( asteptand probabil sa-l abordez eu ), dupa care mi-a scris.
Si primul lucru cu care a inceput, inainte sa ma salute a fost: " Sa stii ca eu nu imi bat joc ".
Apoi s-a comportat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. La fel de entuziasmat, imi vorbea la fel, ma alinta la fel. Eu eram rece si rezervata, dar nu a avut curaj sa redeschida discutia si a preferat sa fie doar el deschis fata de mine.

Lipseste ceva?! Ce anume?

Tarziu, asa e ai dreptate. Din afara intotdeauna o situatie se vede diferit. Toti prietenii mei de exemplu mi-au facut capul calendar cu replici te genu : " Ti-o trage si te lasa ", "Daca e mafiot si te vinde prin Italia ", " Daca e vreun plan de-al lui cu prietenul lui ( colegul meu ), care ma ...primu ", " Sigur se culca cu toate pe acolo ". etc...
Daca ar fi sa ma iau dupa toate "sfaturile" prietenilor, as fii renuntat demult.

Prietenii lui din pacate, fac la fel cu el! Aceleasi replici, aceleasi sfaturi.
Si prietenii mei si ai lui, ne spun fiecaruia ca am innebunit, ca nu avem 15 ani sa credem in chestia asta. Doar ca, pe noi ne face fericiti si eu am incredere ca nu e nimic din ce banuiesc prietenii mei. La fel si el!
Ce mai conteaza ce spun altii, atata timp cat noi stim cum e. Nu?

Bubbulina avem 23 ( eu ), 26 ( el ). Nu suntem chiar copii. Si nu e un necunoscut total. Avem un prieten comun, care imi este coleg.
Citeste si intrebarea anterioara referitoare la el, ca sa intelegi mai bine situatia.

Waw imi pare rau pentru tine dar sincer si pe mine m-ai bagat in ceata...se vede ca el e un pic sa zic asa dependent de sex si nu cred ca ar vrea ceva special de la tine la fel cum ai spus si uh cred ca ar fi bine sa il lasi.

Lipseste ceva! oricum important e sa vezi cum te intelegi cu el dincolo de euforia primelor intalniri. Inceputul e palpitant in (aproape) orice relatie

Nu lua in seama ce am scris mai sus. Hai sa ramanem pe ideea existentei iubirii fara granite si limite. Totul depinde de voi 2. noi stam in fata unui monitor si aberam in (ne)cunostinta de cauza. Se vede gri de afara si roz dinauntru. Va doresc fericire!

Anca, am putea vorbi pe messenger, skype, undeva?

Niciodata sa nu crezi in relatiile la distanta, plus ca [depinde cati ani ai] ar putea fi pedofil, criminal, etc.[doamne fereste].

Creaza-ti un colectiv in realitate si gaseste0ti sufletul pereche, nu pe internet...baafta:*