Credeti ca am sa regret dupa ce am sa fac dragoste cu baiatul pe care il iubesc de mai mult de un an? Problema e ca el are prietena(o cunosc) insa s-au combinat fix pentru ca eu m-am despartit de el si ea tocmai se despartise de ex-ul ei.
De ce ne-am despartit? pentru ca initial eram foarte buni prieteni si desi am observat mica lui atractie pentru mine, nu eram foarte sigura de sentimentele mele pentru el. Am constientizat ca s-a dus dracu' toata relatia noastra de prietenie cand am decis sa ii dau o sansa, sa fim impreuna. Eu nu mai avusesem nicio relatie pana atunci si poate nu as fi fost atat de directa cand i-am spus ca ne despartim, daca as fi stiut ca si pentru el a fost la fel. Se schimbase mult prea mult, in sensul ca inainte imi placea cum ne contraziceam, cum isi sustinea puternic punctul de vedere..in timpul relatiei era mult prea "catelus" si incerca sa imi faca pe plac. Privind din prezent, as da orice sa mai faca la fel. Dupa despartire, nu mi-a spus, insa a trecut printr-o perioada in care s-a schimbat enorm, plus ca s-a implicat in lucruri mai murdare. Dupa vreo 2 luni, am inceput din nou sa vorbim (mentionez ca suntem colegi de clasa). Era total schimbat. Mult mai pervers, nepasator, dar era ceva in privirea lui care imi spunea ca inca si-a pastrat, desi ascunsa bine, latura aceea sensibila de " good guy". Si nu ma inselasem. De-alungul vacantei de vara mi s-a dovedit faptul ca ceea ce cunoscusem eu era inca acolo. Am vorbit, mi-a spus cate mustrari de constiinta are, si nu a putut incheia conversatia fara sa imi spuna ca ma iubeste si l-am crezut cu tot sufletul si toata fiinta mea. Ne-am intalnit vara aceea, a fost o saptamana de neuitat, il iubeam, simteam ca traiesc, dupa atata timp (am problemele mele, despre care nu pot vorbi acum). Inca era intr-o relatie cu prietena lui, stiam ca o inseala si are " mici aventuri de o noapte " cu alte fete...am vorbit toata vara, mi-a spus ca s-ar intoarce la mine, dar nu poate, intr-un fel este fortat sa fie cu fata asta pentru ca " a fost acolo cand nu era nimeni" si ca i se pare un gest egoist sa se desparta de ea si sa fie iar cu mine.
Inca imi mai face propuneri indecente, ma abtin cat pot sa nu ii raspund la fel, am vorbit mult si stie cat il iubesc, ca ma consum de fiecare data cand il vad impreuna cu iubita lui, cate nopti am plans cu gandul ca nu vom mai fi niciodata impreuna... si acum, s-a ivit ocazia sa ma pot intalni cu el ( suntem din orase diferite, stam la internat in liceu) si stiu ca va fi singur acasa si ca "hai sa bem o cafea la Starbucks" are alta conotatie. Chiar vreau sa fac asta, desi uneori am impresia ca doar profita de pe urma faptului ca tin atat la el. Nu vreau sa regret, sunt o fire schimbatoare, dar stiu ca daca iubesc, iubesc din toata inima. Am avut milioane de ocazii sa fiu cu altcineva, dar nu pot vedea alt baiat, asa cum il vad pe el. M-am indragostit de caracterul lui, de felul in care este ca persoana si despre conceptiile lui in legatura cu viata. Ma abtin de atata timp, il refuz, sunt indiferenta, dar...simt ca nu mai pot asa.Credeti ca fac o mare greseala? Ori exista vreo posibilitate sa mai fiu din nou cu el? Stiu ca este o chestie delicata, nu stiu daca e mai bine sa imi ascult mintea sau inima in situatia asta. Mi-e teama, nu mai vreau sa am de suferit. Multumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook