Credeti ca intr-o relatie este normal sa renunti la o chestie pe care o faci, care stii ca ii face rau partenerului? Adica tu constientizand ca nu e rau ceea ce faci si nu crezi ca ar dauna, dar stii ca partenerului nu ii place si e cauza multor certuri? Si daca ai incerca sa ii explici ca nu e nimic rau, dar iubitul/iubita tot sa se simta prost/sau sa il/o doara, ai continua sa faci sau ai renunta la acele lucruri de dragul partenerului si ca sa mearga relatia bine?

Bineinteles ca ar trebui sa renunti sa o ranesti, sau sa o convingi sa faca ceva ce o doare si nu-i place.
Daca o iubesti, categoric renunti, pentru ca nu ai suporta, sa o vezi suferind.
In dragoste, totul se face de comun acord si placere.
Daca fata aia ti-a spus "NU", apai asculta si nu incerca sa o convingi, ca ceea ce vrei tu este bine si frumos, odata ce fata stie ca-i dureros si neplacut.

Daca eu consider ca nu face rau si chiar analizez asta la cald si la rece si chiar nu are efecte negative asupra noastra, atunci nu are rost sa renunt. Depinde acum si la ce te referi prin aceste chestii pentru ca e interpretabila rau/

Daca e cu adevarat o chestie buna la general (deci nu doar pentru tine) si partenerul nu vede, atunci stai cu cineva care are probleme psihologice, ca de aia nu vede.
Daca doar pentru tine e bine si pentru partener sau altii nu este bine, atunci se mai fac mici compromisuri, nu exista relatie perfecta, si se face cum am zis, mai lasi de la tine.

De ex chestii bune la general:
- E normal sa facem pasiunile necomune separat
- E normal sa ne intelegem, sa fim toleranti, sa ascultam, nu sa condamnam si sa gandim doar din punctul nostru de vedere.
- E normal sa nu ne controlam obsesiv unul pe altul unde suntem.

Chestii care pot fi bune doar pentru cineva:
- Mie imi place la mare, iar celuilalt ii place la munte.
- Imi place sa nu fac asa multe economii si sa traiesc clipa, celalalt are in cap sa faca economii pentru viitor si nu traieste asa bine clipa.
Aici trebuie compromisuri.

Ex si de gandire eronata cand nu se accepta un lucru bun care e bun la general din cauza problemelor psihologice:

- E normal sa controlez partenerul, sa nu cumva sa se duca cu altul.
- Ca soacra e normal sa ma duc la copiii insurati si sa taca taca, sa ma bag eu in toate alea, ca sa le zic eu ce e bine si ce nu, le vreau binele.
Astia nu vor accepta ca e nasol asa niciodata.

Deci cam asa sta treaba. Ramane sa stii tu in care caz esti.
Evident ca si compromisurile astea sa aiba o limita, ca daca te deranjeaza prea tare, iar nu e ok, atunci relatia nu poate merge bine.

Depinde de ce e vorba.

Da, si nu doar intr-o relatie, in viata de zi cu zi in interactiunea cu orice persoana. Daca acel ceva deranjeaza alte persoane, nu mai faci lucrul ala in prezenta ei.

Daca bati apropos la chestii gen fumat...eu nu m-as lasa pentru ca imi impune partenerul. Mai ales ca m-a cunoscut fumatoare.
Daca vorbim de droguri, dependenta de alcool sau jocuri de noroc...de astea as face si imposibilul sa ma vindec.

Asta este foarte relativ, pentru ca sunt parteneri foarte posesivi si carora lucruri absurde "le fac rau".

Depinde de cat de importanta partenera pentru mine. Daca e un viciu, renunt imediat, daca e vorba de o pasiune nondaunatoare nimanui, atunci trebuie sa mai stam de vorba.

As renunta daca stiu ca am ce pierde, intr-o relatie se vede daca chiar exista iubire daca as renunta la orice doar pentru a pastra persana. Daca nu, inseamnaca ca nu e cea potrivita.

Depinde.Imi trec multe exemple prin cap de ce as putea face eu si sa-l doară pe el, dar nu cred ca se apropie de ideile tale.Cum anume sa-i facă rău?

As renunta la relatie.

Bună. Depinde despre ce este vorba. Uneori însă mai faci și compromisuri ca să-i fie și lui bine, nu numai ție.