Credeți că obsesia poate fi legată de incertitudinea în iubire și de speranța că acea persoană va fi a ta?
Ordonare:
După relevanţă
Nu, obsesia este legata de probleme psihice interne, psihogene, adica generate de propriul psihic, fireste ca raspuns la imprejurari, dar un raspuns maladaptativ.
Răspunde
Nu,obsesia are legatura cu probleme de ordin sufletesc ca sa nu spun psihic.
Se creează un atasament nesanatos fata de o persoană care nu are cum sa fie a nimanui.
Noi suntem ai noștri in primul rand. Persoana aceea este a ei si atat.
Obsesia nu are legatura cu iubirea. In iubire nu trebuie sa existe certitudine.
Iarasi ajungem la dorinta de control, care vine din rana de abandon sau lipsa de iubire din copilarie.
Cred ca obsesia este o stare tare urata care face pe cel care o manifesta sa se simta ca naiba.
Are legatura cu incertitudinea valorii personale mai curand decat cu vreo forma de iubire.
Nu neapărat. Obsesia poate fi strâns legată de incertitudinea în iubire și de dorința ca o persoană să fie a ta. Atunci când cineva simte că iubirea nu este reciprocă sau că există incertitudini în relație, aceste sentimente pot duce la o obsesie legată de acea persoană. Această obsesie poate fi alimentată de speranța că lucrurile se vor schimba și că, în cele din urmă, persoana respectivă va deveni partenerul dorit. Aceste sentimente pot provoca suferință și pot complica relațiile, fiind adesea o sursă de anxietate și frustrare.
Răspunde Si da, obsesia nu are legătura cu iubirea adevărată, care este necondiționată.
Da,bine punctat. Trebuie sa fim realisti si sa nu ne mintim singuri.
Daca iubirea nu este reciprocă nu se poate face nimic sau poate da, dar iubirea se obține tot cu iubire. Nu prin forme de manipulare si control, eventual dezvoltarea unor probleme psihice ca obsesia.
Mi ai adus aminte de o poveste cu happy end. O fosta colega de job cu multi ani in urma mi-a povestit cum s-a indragostit de sotul ei. El era total opus tiparului ei masculin dar era indragostit maxim de ea. Acest om nu a facut decat sa o iubeasca necondiționat, sa-i ofere atata bunatate si comportament frumos si stare de bine incat la inceput fata a spus ca a simțit incredere, apoi normal ca omul era numai pe pozitiv si atitudine frumoasa si ea simtea acel respect. Oricum comportamentul era total opus celui narcisic.
Cam in doi ani a inceput sa-l indragessca. Era si ea fata cu suflet curat, nu si ar fi batut joc de un om atat de misto, i ar fi spus sa nu mai continue, caci el a rugat o sa i ofere sansa.
Ideea este ca la un moment dat fata a spus ca simtit ca se indragosteste, dupa vreo trei ani in care omul minunat a facut-o sa se simta cea mai frumoasa si cea mai respectata femeie.
Spunea ca de unde la inceput nu ii placea deloc de el, a ajuns sa il pupe in somn si sa il mangaie si sa nu vrea sa stea departe de el nici o secunda.
Cred ca este cea mai frumoasa poveste de iubire pe care o stiu in viata mea. O relatie frumoasa bazata pe atasament sanatos si florile pe care ea spunea ca el i le oferea.
Insa asemenea povesti sunt rare. Nu ar trebui sa apara frustrare si anxietate, nu exista motiv pentru acestea. Daca o persoana nu este potrivită pentru noi, incercarea de a o schimba, mie mi se pare contra firii. Daca acea persoană nu doreste sa lucreze la relatie si nu exista comunicare trebuie întrerupta povestea si mers mai departe.
Asa, mori cu speranta si pierzi timp si energie inutil.
Nu este partenerul dorit, punct si de la capat. De aceea este bine sa fie niste etape de cunoaștere la inceput si multa comunicare. Daca exista posibilitatea de fuziune bine, superb, daca nu iar bine si sanatate.
Nu este nimeni obligat sa ne iubeasca si sa ne accepte asa cum suntem si nici sa se schimbe pentru noi
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
