Cui i dor de vremuriile de mai de mult? vremurile cand ne jucam si nu ne gandeam la sex, cum fac mucoosii de 12 ani, cica : "are ceva daca fac sex la 12 ani? " noi la varsta aia jucam fotball,ne-am trait copilaria,eram unitii,ne ascundeam daca faceam rele, daca spargeam un geam ceva.Acum tinerii din ziua de azi nu stiu ce ii aia copilarie,decat calculator,telefon,mass, facebook.Noi atunci nu aveam asa ceva, dar eram fericiti.Acum numai copii idioti cu figuri de bani gata.Mi mila de voi sincer, vreau pareri de la cei care se simteau ca mine de la cei in jus de 90'.Nu vi dor sa va distrati sa fiti uniti? sa va ajutati? sa existe iubire intre voi si nu invidie ca acum? Acum conteaza sex,bani,masini,haine, faima...Pacat! Atunci conta prietenia adevarata,intelegere,ajutor,ce frumos era. Va amintiti? nimeni nu a scris un subiect despre vremurile de mai de mult,de aia am scris eu, poate mai exista oameni care stiu ce inseamna "frumos" in viata asta naspa de tot.

Ai dreptate. Citind ce ai scris aici, ajung din nou la concluzia ca vremurile trecute erau mai frumoase. Parca si oamenii erau mai frumosi. Stiam sa ne jucam, sa ne certam, sa ne impacam, sa dansam unii cu altii, stiam sa ascultam muzica buna etc. Asta este... Vremurile se schimba, din pacate, si iata ca nu in bine...
Viata, zic eu, este frumoasa daca stim sa o vedem astfel, daca stim sa luam partile ei bune si sa la punem in valoare. Eu am 40 de ani, ma simt de 20 si stiu sa traiesc dupa valorile mele, nu dupa cele pe care le impune societatea contemporana.
Sunt sigura ca si tu ai "locurile" tale in care te refugiezi si in care te simti bine. Ce sa facem? Ne adaptam conditiilor vitrege, nu?
Salutari si numai bine de la cineva care apartine generatiei cu cheia la gat! )

Imi pare bine ca miai raspuns, si numai bine si tie si familiei. Nu credeam ca primesc un raspuns Sa ne auzim cu bine :d

Perfect de acord! ..Doamne ce bine era cand ne jucam cocotzatelea...si alergatea pe fructe si pe cine stie ce minuni mai inventam...ascunsea..coarda sotron si toate jocurile alea ale copilariei.mie cel mai tare imi e dor de perioada de pana la 7 ani cat am stat la bunici la tara si toata ulita era numai a mea..toata ziua bananaiam si ma jucam si.era altfel..acum fratele meu e nascut in '99 si vreau sa spun ca e atat de toxun si de inchis in el ca nici ce face nu pot sa.l intreb ca incepe si tipa la mine ca il deranjez de la joc.sta toata ziua cu ochii beliti in calculator si se joaca prostiile alea de metin si de nu stiu ce alte jocuri stupide.eu nici n.am avut cALculator pana prin clasa a 7a si chiar si atunci cand l.au cumparat ai mei l.au pus la ei in camera si stateam cu program de la 8 la 10 cel mult.pe el zici ca l.a facut mama cu calculatorul in brate sunt nopti in care se culca si la 4 la 5 de focu' la jocuri.copii fara minte nu am ce sa zic.dar cert e ca mi-e dor de perioada copilariei mele

Pff.ce vremuri.mi-e chiar mila de generatiile astea noi..eu cand o sa am un copil vreau sa-l cresc asa cum am fost crescut si eu.
cand vad pusti de 12-13 ani cu figuri si cu aere de cocalari imi vine sa-i dau cu capul de asfalt "so I threw it on the ground!"
ce mai jucam tarile..ratele si vanatorii.off off

Bai fratilor sincer si eu as vrea s traiesc intr-o alta epoca pentru ca in ziua de astazi mi-e frica sa am incredere in "prieteni".Si daca asa se intampla acum ganditi-va la generatiile urmatoare. Ce se va alege de copii si de nepoti? Vor trai intr-o lume a tehnologiei, mai predispusi la boli decat suntem noi, vor fi de mici criminali si prostituate pentru ca asa evoluam. Daca nu oprim asta acum APOCALIPSA o vom aduce chiar noi

Nu sunt de la 90 in jos, am 20 de ani dar sa zic sincer imi este dor de vremurile cand nu aveam laptop iphone si alte prostii cand chiar te puteai distra, acum sincer toti pe calculator facebook si toate jocurile care nu isi au rostul

Http://www.youtube.com/watch?v=VXnhOiin06M
Piesa asta spune tot!
Asi da juma din viata sa fie iar cum a fost in copilarie.

Băi,eu să ştii că-s de acord, chiar dacă-s născută în '94. Oi fi eu ciudată, da chiar era mai bine înainte.

Peste 15-20 de ani asa o sa zica si copiii din ziua de azi. Cred ca tine foarte mult de perspectiva. Si de generatia 90 se plangeau bunicii, ca nu mai stim ce e aia muzica, ca ne imbracam ca aiuritii. Mai devreme de aia a fost perioada flower-power care i-a scandalizat pe adulti si batrani. Si tot asa... Si Platon se plangea de studentii lui, de noua generatie, ca isi pierde respectul fata de adulti si cunoastere.
Si eu cred ca a fost mai bine atunci, pentru ca atunci a fost copilaria mea. Dar in 15 ani, altii o sa se uite cu nostalgie in spate si o sa zica: mai tii minte cum era facebook-ul fara time-line?

Eu fac parte din generatia "moderna", cum este numita.Dar nu sunt genul descris mai sus.Din contra, nu vreau sa ma gandesc la lucruri de genul decat peste cativa ani.Imi place sa stau afara, dar nu sa stau in parc si sa ii vad pe altii cum se ling sau cum comenteaza.Imi place sa stau cu prietenii mei si sa facem lucrurile ce ne plac.Nu lucruri gen facebook, mobil sau jocuri video.Sa citim, uneori sa jucam diferite jocuri(pe care altii le-ar numi "copilaroase")dar nu imi pasa.Imi traiesc copilaria cat o am.Imi pare rau de generatia mea, si chiar as vrea sa o schimb daca as putea.Imi pare rau de ceea ce a facut generatia mea muzicii, filmelor, si chiar persoanelor.Eu nu voi fi niciodata asa. Te pup! Sa ai grija de tine!:*

Nu esti singura persoana care si-ar dori sa traiasca intr-o alta epoca. Pot sa spun ca si acum, la 17 ani, am prieteni pe care mi i-am facut cand inca nu eram la scoala. Cu ei jucam fotbal si multe alte jocuri care atunci erau la ordinea zilei. In legatura cu copiii si cu nepotii, da, vor trai intr-o lume a tehnologiei pentru ca ea avanseaza din ce in ce mai repede. Eu cred ca numai noi ii putem aduce pe drumul cel bun, macar pe copiii nostri, daca nu si pe ceilalti.

Ca tine gandeam si eu pana a venit o vecina mai batrana la mine odata si mi-a zis din ce ma observase ea cand eram mica. Ca noi aruncam banii aiurea pe gume de mestecat, ca ne jucam cu papusile mai mereu si ne certam, ca ne uitam la TV la Pantera Roz si ca asta nu e copilarie, ca ea a avut una fericita, eu insa nu. Aici mi-am dat seama ca fiecare generatie vine cu lucrurile ei. Fiecare copil are jucarelele lui, ce mai conteaza ca e facebook, minge, papusa. A fost frumos ce a fost, nu traim in trecut si e si mai pacat ca ne uitam si sa plangem dupa el. Asa toti sunt mereu tristi.

Felicitari pentru ce ai spus! Chiar si eu ma gandeam ca la 12 ani imi intindeam un pres pe strada si ma jucam cu papusile cu niste vecine, iar acum vad numai cacaciosi cu arfe in cap...
Sanatate!

Adevarat!

Jucam gropita ne scoteam ochii cu cornete. jucam pe surprize ne strigau parinti de la geam...sau stateam cu cheia de gat ori mancam dupa jos sau ii enervam pe cei mai mari ca noi..super vremuri

Obisnuim adesea să spunem critic - eh, copiii din ziua de azi… pe vremea mea… dezaprobator, ca si cum noi am fi fost niste îngeri, iar ei, cei de azi, sunt niste mici demoni. Dar de ce oare nu le recunoastem si meritele? De ce nu vrem să vedem că ei sunt mult deosebiţi faţă de noi?
E drept, sunt zvăpăiaţi, uneori puţin cam lipsiţi de respect, gălăgiosi… Dar aţi văzut cât sunt de destepţi? Aţi văzut câte abilităţi au de la vârste la care noi nici nu ne gândeam că am putea face unele lucruri? Noi jucam leapsa, ne plimbam cu bicicleta… mă rog, jocuri obisnuite la acea vreme. Acum, uitându-mă în urmă, as zice că eram aproape copii ai pesterii, eram rudimentari…
Să ne întoarcem la copiii de azi. Speranţa noastră de mâine. Privindu-le preocupările nu m-ar mira ca peste puţini ani să trăim ceea deocamdată vedem în filme. Si asta pentru că acesti copii mânuiesc computerul la doar 6 ani cum nu mulţi adulţi o pot face, vorbesc despre programe de care nu am auzit. Un soc grozav am avut atunci când băieţelul de doar 2 ani al unor prieteni a cerut laptopul. Un laptop mic si colorat, de jucărie, care avea însă capacitatea de a rula câteva jocuri sau filme. Copilul abia spunea "mama" si "tata", dar sub ochii mei a dat firesc drumul laptopului, a apăsat cu mânuţele pe niste taste, a intrat în meniu si a dat drumul unul film pe care îl avea pe un DVD. O fetiţă a altor prieteni, un nod bucălat cu privire inteligentă de doar 5 ani, îmi povestea o dată despre jocul preferat al tatălui ei, NFS, si îmi dădea detalii despre cum navighează ea pe Internet ca să citească despre dinozauri. Stie când au trăit dinozarurii, când au murit, cum se numeau, ce mâncau, ce probleme aveau. Când se plictiseste de dinozauri studiază drapele naţionale si stie unde se află respectivele state pe hartă, ce fel de oameni trăiesc în zona respectivă si ce obiceiuri au popoarele de acolo. A, dar uitam să vă spun că ambii copii despre care vă vorbesc stiu să citească si în limba engleză. Pentru că o învaţă la grădiniţă.
Oare câţi adulţi fac toate aceste lucruri? Sau câţi din adulţii de azi făceau asta în copilărie? Lumea se grăbeste în evoluţie. Tot mai mult si mai mult. Asa că, privind acesti copii, mi-am dat seama că avem sanse să fim salvaţi. Dacă avem grijă să-i crestem cum trebuie si să nu ni-i dorim asa cum am fost noi. Să nu-i criticăm pentru că sunt altfel si să spunem cu admiraţie… copiii din ziua de azi…