Cand incerc sa-mi amintesc de asta, ma vad eroina a unei telenovele ))) Aveam pe atunci 15 ani..si eram exagerat de timida. Avand o educatie stricta, era cam dificil sa te aproprii de mine.Ne-am cunoscut la o discoteca la care fusesem pentru prima data(in general).El pe atunci avea 17 sau 18, cam asa. Dupa acea seara, ramasem ambii doar cu speranta, intrucat a doua zi plecase peste hotare. Dupa 3 luni in sfarsit,, impreuna''.A fost cam greu pentru inceput, dar a mers. Dupa un an am pus punct, din prostie.Au urmat luni de regrete, dar pana la urma am realizat faptul ca a fost o decizie corecta.Acum daca stau si ma gandesc, nici nu stiu daca as putea-o numi,, iubire''. Erau mai mult idei copilaresti decat realitate, dar... si momente unice.Acum,nu pot sa spun ca l-am uitat, cum n-ai da, a facut parte din viata mea cindva, dar ma uit deacum cu alti ochi.Nici nu mai stiu ce m-a atras la el.A fost doar o experienta, atat.In tot cazul, de fiecare data imi amintesc cu ironie. Aia am fost eu!
Prima iubire a fost frumoasa, am trecut mai greut peste. Acum nu pot zice ca mai simt ceva pentru persoana respectiva, e la fel ca orice alta persoana. Ce il face special sunt doar amintirile, nimic mai mult.
A fost lunga. Timp de cativa ani. Si cand baiatul ala s-a trezit ca ma place eu deja nu-l mai iubeam. Ironic nu?
Pai, a fost frumos pentru ca era o dragoste nevinovata, adica atunci inca nu stiam eu cum sta treaba ( nu ca acum as fi experta ) si probabil ca ziceam tot felul de chestii, poate ca el radea de mine si eu nici nu-mi dadeam seama. Au fost si lacrimi multe, vise, emotii, muream de fericire cand ma baga in seama si cand il vedeam cateodata nu stiam unde sa ma mai ascund. Chestiute . Hm, da, l-am cam uitat pentru ca au aparut alti baieti dar evident ca nu o sa-l uit, ca o sa tin minte ca pe el l-am placut prima oara. Acum privesc trecutul cu amuzament .
Prima mea iubire a fost foarte speciala pentru mine.Era persoana care zambeam numai cand ii auzeam numele.A stiut sa ma faca fericita si pentru timpul acela scurt.Am invatat multe de la el.A fost si va fi mereu cea mai importanta pentru mine, datorita lui am invatat ceea ce inseamna cu adevarat cuvantul"iubire". Pacat ca s-a terminat totul. Oricum ii multumesc pentru tot ce a fost si mai ales ca a fost langa mien candva.
De uitat sincer nu l-am uitat desi a trecut ceva timp de la despartire.Niciodata nu il voi uita, va avea un loc special in inima mea si de acolo nimeni nu il va putea scoate
anonim_4396 întreabă: