Cum a fost pentru voi prima dragoste?

Prima dragoste, inca o traiesc.Desi a mai stat cu vreo 3 baietii inainte lui pentru nici unul nu am simtit ce simt pentru acestea.George il cheama, a fost iubitul celei mai bune prietene ale mele, dar s-au despartit desi ea inca mai vrea sa aiba ceva cu el (chiar daca umbla si cu alti) el nu a avut niciodata nimic cu ea sau ce-l putin asa sustine.Cand l-am cunoscut imi era cu totul antipatic datorita modului sau de a se purta si gandi, fiecare fata cu care a sta si-a batut joc de ea, spunea ca pentru el fatele sunt doar niste lucruri de care se foloseste pentru nevoile financiare sau sexuale, si a stat cu multe.La inceput ne certam, bateam (copilareste) adica eu pe el mai mult.E genul de baiat "golan", arata bine si e obisnuita sa umble fetele dupa el, si el vrea ca orice fata isi sa-i pice imediat in plasa, si asa se si intampa mai mereu, numai ca eu am fost."diferita", singura care l-a refuzat dupa cum spune tocmai el.Din prima clipa cand m-a vazut a spus ca ma placea, insa mie imi era indiferent.nu stiu de ce tot timpul cand ne intalneam imi crea o stare de enervare datorita ego-ului sau, se credea superior, mai ales in fata fetelor, asa ca l-am facut de ras de multe ori, si mai ales in fata prietenilor lui. Timp de 6 luni a incercat sa fie cu mine, eu refuzandu-l continuu, si facand misto de el( am vrut sa ii arat si eu cum se simt fetele cu care si el se purta exact la fel). Pana intr-un moment cand am observat ca el chiar s-a schimba si a inceput sa faca fapte, sa se poarte foarte diferit incat nici prieteni lui nu-l mai recunostea.Si asa am inceput sa.i vad si partea buna, pe care pot sa spun ca chiar se pricepea de minune sa o ascunda.I-am dat o sansa, desi am regretat chiar a 2 zi cand s-a imbata si ne-am certat...dar totusi am continuat, ne-am despartit de nenumarate ori, mai bine zis eu de el pentru ca in ciuda faptului ca se purta minunat cu mine, mie imi ramase in minte cuvintele si felul lui de a se purta inainte cu celalalte fete, si am facut ce.a mai mare prostie pe care chiar o regret din tot sufletul si acum, i-am ascultat pe prieteni lui care imi spuneau foarte multe lucruri in asa fel in cat sa ne desparta, nu au reusit, dar sau creat foarte multe certuri intre noi din cauza ca eu eram prea oarba ca sa vad purtarea lui minunat si ma luam dupa ce vorbea lumea.S-a taiat si pe mana pentru mine, cand ne-am despartit, s-a si imbatat cand ne-am certat.ma iubea sau macar tinea la mine foarte mult in primele saptamani de relatie, se vedea asta, o spunea si chiar o demonstra, era iubitul perfect, numai ca eu nu am stiu sa apreciez si sa am incredere in el si l-am tot acuzat fara sa fie vinovat si asta ne-a indepartat.Dar am ramas tot impreuna, el trebuia sa plece in Germania si inainte de asta ne.am intalnit, simteam ca-l iubesc din tot sufletul si imi dadea impresia ca si el ma iubea cu toate ca in ziua aia l-am facut sa astepte 3 ore(upss) mi-a spus ca a si plans cand se gandea ca trebuie sa plece, se gandea ca o sa ma piarda, si eu am plans atunci (crede-ma ca si acum am lacrimi in ochii cand imi dau seama de greselile mele), dar a intervenit ceva si el nu a mai plecat, mai exact buletnul lui era expirat si nu l-a lasat sa treaca vama.A mai stat o luna acasa in care sau intamplat numai lucruri ingrozitoare, ne-am certat ...nici macar nu mai stiu motivul si am stat despartiti aproape 4 zile, cel mai mult timp de cand eram impreuna, eu atunci tin minte ca la nervi am spus multe lucruri de care imi pare rau, atunci s-a dus la fost lui prietena cu care s-a si culcat in acea zi.Ea tot timpul a incercat sa ne desparta si nu a fost singura, tot timpul a fost un obstacol in fericira noastra (sau poate eu in a lor). Nu a ratat ocazia sa se duca la ea din moment ce era obinuit sa se culce cu fete de la varsta de 13 ani si nu o mai facuse de aproape 3 luni de zile pentru ca nu eram si inca nu sunt pregatita sa trec la acest pas cu toate ca am 17 ani(saptamana asta i-am implinit ) iar el 21. Apoi cand mi-a dat seama ca lumea nu ne vrea niciodata bine a fost un pic prea tarziu pentru ca el s-a schimbat deja.A plecat totusi in Germania.ne-am impacat desi a scazut mult in sufletul meu cand am aflat ca s-a dus la fosta chiar daca nu mai eram impreuna, am vrut sa renunt la relatie cand am aflat dar nu m-a lasat sufletul.Acum e in Germania, are 3 luni de cand e plecat, desi legatura nostra s-a racit fata de la inceput el e foarte importat pentru mine.Sunt 4 luni de cand suntem impreuna, 28 Aprile tin perfect ziua aia, seara primului nostru sarut, stiu ca nu e chiar foarte mult timp insa sunt uimita cum se pot schimba asa sentimentele de la antipatie la, DRAGOSTE.Nu stiu daca chiar il iubesc, pentru ca eu nu tiu ce inseamna iubirea, tot ce stiu e ca in fiecare zi ma gandesc la el, ca imi doresc sa fie fericit, sanatos, sa i-se implineasca toate visurile indiferent daca o sa fiu eu sau nu langa el.Cu toate ca inainte regretam ca am o relatie cu el acum, nu, chiar ma bucur pentru ca indiferent cat am plans(chiar am plas, primul baiat, prima relatie pentru care am varsat lacrimi) sau suferit nu imi pare rau si as mai face o data pentru ca am invatat ce inseamna iubirea, ce inseamna sa pui suflet si tind sa cred ca macar pentru o clipa am oferit si am primit dragoste.imi e un pic teama de momentul cand va veni acasa (saptamana viitoare vine) ca o sa auda tot felul de tampenii, cum ca l-am inselat, ca m-am distrat, ca am fost la mare in timp ca el muncea, dar asta e, asa e lumea. Sper ca prima mea dragoste, povestea asta sa aiba inca o CONTINUARE