L-am cunoscut la scoala, fusese prietenul unei fete care o cam uram pentru ca incerca sa imi fure prietena cea mai buna! M-a remarcat s-a tinut dupa mine ceva timp, l-am aceptat l-a inceput mai multe pentru ca era cunocut si ma punea si pe mine intr-o lumina buna, apoi am inceput sa-l iubesc si sa-l iubesc enorm de mult, mai mult decat orice, as fi facut orice pentru el! insa el m-a iubit l-a inceput apoi i-a cam trecut...si probabil nu vroia sa ma raneasca de aia nu mi-a spus! Pana cand mi-am dat seama singura ca lui nu ii mai e gandul la mine! Acum a trecut ceva vreme de cand nu mai suntem impreuna dar ne mai sunam din cand in cand sa ne mai auzim asa cand ne e dor de vremurile ce au trecut! eu inca il mai iubesc, nu ca atunci dar nu pot sa nu ma gandesc la el chiar daca am un alt prieten el nu stiu ce simte dar cred ca la un moment dat in viitor poate drumurile noastre se vor inatlni din nou a fost prima mea iubire, primul caruia m-am daruit si nu-m pare rau ca am facut-o din dragoste si apreciez ca a fost bun cu mine si nu a vrut sa ma raneasca! nu se stie ce iti ofera viata
a ta care este?
Cel mai bun lucru care a putut sa mi se intample. Pur si simplu de mica aveam un vis ce mi l-am pus deoparte, iar atunci cand am mai crescut l-am scos dintre papusi si lucruri vechi si visul mi l-am trait. Ne-am cunoscut din intamplare intr-o zi de noiembrie intr-un club. Il vedeam ca pe cel mai nesuferit si cel mai urat baiat. Dupa o vreme m-a cucerit atat de mult incat erau multe zile petrecute impreuna ce nu voiam sa aiba un final...au fost si zile in care simteam ca e cel mai rau lucru care mi s-a putut intampla, dar am trecut peste neintelegeri si certuri si am continuat. Am stiut ca e vorba de dragoste atunci am ramas fara el pentru ca unori doar golul ce ti-l poate lasa te face sa vezi cat de plina erai de el.Si acum suntem impreuna...si sper ca povestea si visul meu sa nu se termine niciodata :*
anonim_4396 întreabă:
linarkfts întreabă: