Am avut asa experienta.
L-am parasit si nu am plins deloc. L-a inceput a fost greu, ma simteam singura (chiar eram singura), goala, vulnerabila. Imi lipseau momentele cind eram impreuna, mesagele, orele intregi cind vorbeam la telefon...
Dar faptul ca n-a facut nimic sa ma pastreze mi-a dat incredere c-am facut bine. Si i-am multumit in gind pentru experienta. Astfel am devenit mai precauta, ce-a ce m-a ajutat sa gasesc alt baiat. Jumate de an am fost in relatii de prietenie ca doi ani dupa, pina in prezent, sa am parte nu de o frumoasa poveste de dragoste, ci de o sanatoasa poveste de dragoste unde respectul reciproc si sinceritatea sunt primordiale.
Pur si simplu "ii dai papucii" si ai scapat de el. Scurt, clar si la obiect. Sanatate
Cat timp nu e casatorie sau o relatie din care a rezultat un copil, e ok. Cam toti am suferit din dragoste, ori pentru ca n-a exista compatibilitate, ori pentru ca unul dintre parteneri a fost nesimtit sau chiar amandoi am fost.
Trebuie sa mergi mai departe si sa intalnesti dragostea.
Păi dacă "povestea de dragoste" nu e sinceră atunci de ce mai mă aflu eu în ea? Gândesc logic deci acea poveste nici n-ar avea cum să existe.
As iesi din ea. Fara tam-tam, fara cearta, fara sa ies in evidenta...pur si simplu mi-as face cunoscuta intentia si as actiona in acest sens
As fi distrus, atat de distrus incat m-as duce direct la amanta sa plang in bratele ei.
Miihaa întreabă: