Cum ati recapatat increderea in sexul opus dupa ce ati fost dezamagiti rau de tot?
As vrea sa citesc povesti detalitate cum ati trecut peste, ce v-a facut sa treceti peste dezamagirea aia?
De obicei, persoanele care sunt dezamăgite refuză cu desăvârşire să mai aibă încredere în ceilalți.
Dacă mă întrebi pe mine, e cea mai mare porcărie.
Anyway, am fost de câteva ori atât de dezamăgită încât m-am închis în mine şi am refuzat efectiv să mai am încredere sau să mă apropriu de cineva.
Nu ştiu exact ce m-a motivat să depăşesc situația, poate firea mea. M-am consolat pe mine însămi că nu va mai fi la fel, că nu voi reacționa la fel şi că n-o să mai sfârşesc aşa.
Evident, totul a fost în zadar şi-am sfărşit din nou apropiindu-mă de o persoană şi sfârşind dezamăgită.
Am citit odată undeva că asta înseamnă să fi curajos. Să te implici, cu cicatricele din urma rănilor anterioare ştiind că există posibilitatea să se repete din nou.
In fact, e oridinea firească a vieții.
Nu poți să te depărtezi de toți pentru că ai fost cândva dezamăgit, cum nu poți să răneşti toate persoanele care-ți ies în cale doar pentru că nu poți răni persoana care te-a rănit, la rândul ei.
Şi totuşi, în timp am început să fiu mult mai rece cu persoanele. Să păstrez o distanță favorabilă şi să creez un zid între mine şi ceilalți.
Să-i tratez cu indiferență şi chiar dacă uneori ajung să rănesc unele persoane, consider că aşa e cel mai bine. For me.
Dar în momentul în care o persoană ajunge să sară acel zid, ajungând la tine, determinându-te să te apropri atât de tare, o să fi vulnerabil şi o să ai senzația că îl va distruge în totalitate, demoralizându-te.
Şi totuşi, unele persoane într-adevăr merită.
Merită să le laşi să treacă şi totul depinde de tine dacă le îngădui s-o facă său pierzi.
Şi nu pierzi doar persoana respectivă, ci şi oportunitatea ta de a depăşi eventimenele ulterioare şi toată frica asta de a fi dezamăgit.
Iar devin poetică, şi nici măcar nu e miezul nopții. Fml.
RăspundeMi-a placut raspunsul tau, dar tot te atrage badboys?
Răspunde
Nu mă atrage un bad boy.
Sau cel puțin, nu unul în adevăratul sens al cuvântului.
Cei care, din păcate, sunt nepotriviți pentru mine.
Și cei ale căror sentimente nu corespund cu ale mele.
Exact ca si mine, dar nu esti singura sa stii, ce iubesti de multe ori nu ai parte, sunt barbati frumosi cei care te atrag mai mult?
Ordonare:
După relevanţă
Frate deviza mea in relatii este SEXUL exact pe asta m-am bazat si nimic mai mult sunt cel mai fericit om de pe planeta
RăspundeEu nu caut iubire frate caut adrenalina
Las ca vei gasi si tu iubirea candva
Increderea se recapata pe parcurs. Fara sa realizezi.
Dezamagiti am fost cu totii, ne am pus asteptari prea mari si ne am construit un viitor fals pe fundalul imaginatiei noastre. Totul este bine, iti traiesti frumos povestea de dragoste pana cand simti acea "raceala" din partea celui de langa tine. Conversatiile devin mai rare, conflictele apar din motive inexistente, conflicte care bineinteles se pot remedia dar nu si atunci cand unul din parteneri isi schimba deciziile si o ia pe un alt drum. Tu, inca ramas in lumea amintirilor frumoase, te legi de speranta ca ai putea salva o relatie frumoasa, o relatie in care ai trait si bune si rele, o relatie in care te ai dedicat cu totul. Dar, din pacate, ramane o relatie ce nu se doreste a fi salvata si de celalalt partener. Astfel incat intr-o dimineata primesti un apel de la persoana iubita. " Nu mai putem continua, eu nu mai am timp de o relatie". Timp? Dar ai timp suficient sa ii zambesti ei, sa ii oferi flori, sa o inviti in locurile frecventate de noi. Sa ii spui cuvinte frumoase. Sa apari cu ea fara nicio urma de regret. Dar nu spui nimic, ce ai mai putea spune cand lacrimile iti inunda vorbele?
Incredere? Nu mai exista. De fapt nu mai cred nimic, totul pare doar o minciuna frumoasa in care iti doresti cu ardoare sa crezi. Si de ce ai mai crede din nou, doar pentru a simti dezamagirea? Ceilalti spun ca ar trebui sa dai o sansa. Dar cum sa dau o sansa cand port cu mine doar teama de a nu fi dezamagita din nou? Prefer sa ma inchid in mine, e cel mai simplu asa. Asa gandim cu totii, cel putin o perioada. Apoi incepi sa iti doresti sa traiesti sentimentul acela de fericire al unei iubiri. Fara sa realizezi apare cineva care te intelege, care te face sa zambesti din nou, care ramane langa tine si te accepta pe tine asa cum esti tu, cineva dispus sa se implice cu tot sufletul, cineva diferit, acel cineva pentr tine. Si atunci ajungi sa crezi din nou.
Nu am trecut prin asa ceva pentru ca am pornit mereu cu asteptari foarte reduse.(cu cat sunt mai reduse asteptarile, cu atat va fi mai usor de acceptat esecul), deci nu iti voi raspunde la aceasta intrebare din propie experienta.Sau de fapt stai, uite am o poveste.
Eram clasa a 4 a si imi placea enorm de o fata pe nume Bianca.Era draguta si o vedeam ca fiind lumea mea.Problema era ca aveam doar 1 an la dispozitie sa o cuceresc, ea urmand sa se mute in alt oras la sfarsit de an.In timpul acelui an cred ca i-am facut toate placerile posibile (nu reuseam sa trec peste gandul ca, daca o supar cu ceva, nu ma va mai placea).Am fost catelusul ei (la propriu). Daca imi spunea sa fac aia, nici nu mai gandeam altfel.Ce am primit in schimb? Nimic.A trecut acel an fara macar o sarutare, desi imi tot repeta ca ma place zilnic. Dupa ce a plecat mi-au trebuit 2 ani sa`mi revin, pana cand un coleg de clasa trecuse deja la a 3 a prietena, si se sarutau ca nebunii pe holuri.Atunci m`am intrebat: Eu de ce nu pot avea parte de asa ceva? Ce face el si nu fac eu? Eu sufeream ca prostul in timp ce el isi traia cei mai frumosi ani ai copilariei.Asta m`a motivat enorm si am invatat, experimentat, esuat de multiple ori pana sa invat cum sa evit asta pe viitor.
Nu te gandi ca acum sunt golit de sentimente, nicidecum.Insa am invatat sa ma implic 100 % atata timp cat tine visul, iar in momentul in care s`a terminat sa`mi vad de drum la fel de usor cum a fost si la inceput.
Stii ca noi am mai avut o discutie legata de chestia asta si din pacate nu m`ai crezut atunci, insa nu as fi avut nici un motiv sa te mint sa stii.Totul este sa lucrezi la tine, sa te perfectionezi, pentru ca este nevoie sa mananci multe mere stricate pana sa dai de cel bun.Iar daca te otravesti de la primul si mori, atunci ce faci? 
Pai aici ține totul de propria persoană timpul le vindeca pe toate trebuie doar să crezi în tine asta este tot ce pot spune totul depinde de tine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
