Cum au reactionat parintii cand le-ati spus de primul vostru prieten/a?

Inca nu le-am spus pentru ca nu am avut prietena. si cand o voi avea pe prima am sa vad ce le zic. dar daca dragostea e mare, parintii nu mai sunt asa de importanti asa ca cred ca va fi simplu

M-au felicitat!

Nu le-am spus niciodata

Tatal nu stia caum sa-l mai jeneze pe prietenul meu. zicea chestii gen "va duceti 2 si veniti 3" . Iar mama...hmmmm.a fost de treaba. A incercat sa-l cunoasca.

"Diana treci in casa fara discutii ! "
Clasa a 5 a , sarut pe masina . cam strigator la cer , no .
Mai ales cand se intampla intr'o statie , si fiind parinte poti crede ca se duce cu ala sa se culce .

Hmm...cand le-am spus sau cand mi-au cunoscut prima data unul din iubiti? adica...am avut destui iubiti pana mi-am facut curaj sa il aduc pe unul din ei acasa Eram prieteni de cativa ani, mama il cunostea de vreo 3-4 ani si stia ca intre noi este o prietenie destul de stransa, il aprecia foarte mult si venea des pe la noi chiar invitat si de mama. Cand am inceput o altfel de relatie cu el si am ajuns la concluzia ca nu va mai fi o relatie fugitiva sau pasagera ca sa spun asa, ca toate celelalte, l-am adus acasa sa-l cunoasca si pe tata.Imi era cam aiurea sincer, pentru ca tata e un om destul de dur, dar cu el chiar a fost amabil, prietenos si chiar s-au inteles foarte bine spre surprinderea mea. Eu zic sa nu iti fie teama de un astfel de moment, pana la urma tot va trebui sa le prezinti pe cineva. doar sa faci lucrul asta cand ai macar minima siguranta ca va fi ceva cat de cat serios.Nu o sap-2-3-o luna-2-3 adica. eu cred ca daca as fi adus fiecare prieten acasa, tata fiind putin mai comunist, ar fi avut tot felul de idei. N-ar fi inteles ca la varsta mea e normal sa am relatii si de scurta durata, atata timp cat nu intrec masura cu nici1