Nu sunt foarte des singura, asa ca acum imi face placere singuratatea. Ascult muzica, citesc, fac curatenie in casa, ii fac ceva bun sotului meu pentru cand va sa vie.
In adolescenta am fost mult singura. De la 12 la 25 de ani, stateam singura cam 3 saptamani pe luna. Eram destul de ocupata cu scoala si gospodaria (nu a fost usor la 12 ani sa tin curatenie, sa gatesc, sa spal - nu aveam masina de spalat rufe, sa calc, sa platesc facturi si sa am si performanta scolara). Uneori insa singuratatea ma cam apasa. In general, ascultam muzica sau citeam cand imi era greu. Asa m-am invatat sa vorbesc singura cand nu e nimeni in preajma, mai ales in timpul facultatii, in sesiuni, cand pe langa ca eram singura, nici nu ieseam din caza cate 3-4 zile, fiindca aveam prea mult ed invatat.
Singuratatea este cea mai cruda experienta. Esti, te simti si traiesti cateva clipe in gol. Viata trece, si tu la alt nivel si toate intrebarile ti se vor parea lasate in urma.
Ne schimbam in timp, pentru ca reactionam la stimuli, suntem fiinte emotionale si ne preocupa astfel de intrebari. Reactionam ca atare, pe moment, pentru ca dupa vine viata reala. Care e cruda, stiu. Doar ca tu poti sa te ridici, sa-ti traiesti viata si sa fi pozitiv. Fericirea nu depinde de tine, oamenii oricum te vor rani, ei iti pot asigura clipe de fericire. Apoi pleaca urmele astea si esti tot tu.
Eu m-am obisnuit cu ia, pai nu fac nimic, decat sa fi dezamagit de cineva mai bine singur in singuratatea ta
Depinde... Singuratatea poate insemna multe.
Cand esti solo de ceva timp, ti-e foarte ok. Iti vezi de ale tale.
Cand rupi legatura cu cineva, e de-a *** rau, si nu reusesti sa faci nimic... Ramai cu curu' in sus cateva zile, nu poti decat sa astepti sa-ti treaca.
Eu de obicei ma apropii de cate una care imi place, apoi ma trezesc din nou la realitate, ajung iar la concluzia ca "toate-s la fel", si ma intorc la ale mele.
Ca sa imi treaca crizele de nervi/singuratate, ma plimb singur. Ori foarte chill, ori foarte agresiv, cu masina. Probabil asta fac toti baietii (cu masina). Altii baga CS, tigari, si ture de parc cu castile. Ideea este sa consumi niste energie.
Singuratatea pentru mine e ceva obisnuit. Ceva ce imi place.
Imi place sa stau si sa ma gandesc.Sau sa citesc.
Depinde la ce te referi prin singurătate.
Dacă sunt singură în casă pentru o zi/câteva ore, ori plec afară, ori aprind muzica prin casă și mă amuz prin diverse chestii, vizionez lucruri interesante. Simt puțină teamă și că aș putea fi în pericol, dar mă redresez.
Dacă sunt singură sufletește și mă simt îngrozitor prefer să vorbesc cu mama. Prietenele nu fac decât să mă enerveze în momentele alea spunându-mi romantisme " Oh, dar nu ești singură, mă ai pe mine! " etc, " Da, sigur". Sau să citesc lucruri interesante pe internet, să ajut alți oameni, în principiu fac lucruri care să mă facă fericită. În momentele alea de tristețe, dezamăgire, nu am de ce să stau și să-mi cadă fericirea din cer, mi-o creez singură. Chiar și acum mă simt singură pentru că nu am prea mulți prieteni, m-am obișnuit și nu am nevoie de un cerc mare de prieteni. Mă simt chiar bine așa.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: