Buna... vreau sa iti spun ca si eu am fost pusa intr-o astfel de situatie si la inceput mi s-a parut un lucru imposibil sa il uit dar sa stii ca se poate.Trebuie sa te gandesti ca daca te iubea iti dovedea asta si daca nu ti-a dovedit-o inseamna ca nu te merita.Trebuie sa fi foarte increzatoare in tine si in personalitatea ta, respecta-te pe tine ca fata si nu te umili in fata lui.Sa sti ca roata o sa se intoarca si o sa se roge de tine sa va impacati si poate atunci nu o sa mai vrei tu.Mai pe scrut sfatul meu este sa nu accepti sa fi presul nimanui si sa mergi dupa premiza:baietii sunt ca trenurile, unul vine altul pleaca, iar tu trebuie sa fi un simplu calator. te-am pupat...multa bafta!
Hm, este f simplu (asta daca esti o fire puternik)gandeste te la un sing lucru...nu te-a iubit niciodata, a stat cu tine pentru ca nu avea pe alta intre timp(poate)si a mintit.acum tu trebuie sa fii puternica, trebuie sa stii cand cineva merita lacrimile tale si cand nu.multe pers au trecut prin asa ceva, dar au avut puterea sa treaca mai departe pentru ca viata nu se termina la el. ea continua indiferent ce s-a intamplat si cu trecerea timpului il vei uita.tot ce trebuie sa ai este "rabdare, incredere in tine, si sa te gandesti ca undeva, cineva e pentru tine.este aceea pers care te va iubi din tot sufletul lui, care te va proteja si te va respecta. timpul, incredere si ambitia le rezolva pe toate.
Buna
Da...stiu funda s-a "daruit" de mult... dar tot iti raspund la intrebarea asta.si cu ocazia asta si la unele de mai sus.
Am fost aproximativ in situatia ta.
M-am indragostit nebuneste de un baiat...care desi am incercat sa nu a patruns in viata mea putin cate putin.si cand mi-am dat seama deja prea mult.
A insemnat enorm de mult in viata mea... poate mai mult decat orice.cred ca as fi fost in stare de orice pentru el:-s si chiar am fost.
A fost primul meu prieten, primul iubit, primul baiat din viata mea... m-am ancorat cu totul in viata mea.
I-am cedat desi stiam ca nu ma iubeste.si am facut-o sperand prosteste ca o va face.ca asta il va face sa ma iubeasca.
Ne certam aproape din orice dupa, umbla cu foarte multe fete, si toti imi spuneau in jur, dar eu nu voiam sa cred asta. ma inselam singura, si imi spuneam mereu ca va ajunge sa ma iubeasca, cand pierdeam aceasta speranta rupeam relatia, dar tot eu il cautam, ca proasta
nu puteam sa traiesc fara el, ma simteam goala, si nu aveam niciun chef de viata.
Cel mai rau era ca el mereu imi facea reprosuri, mereu ma jignea, mereu exista ceva ce nu ii placea la mine, nu stiu daca mi-a adresat vreodata un singur cuvant "de lauda".
Plangeam ca proasta nopti si zile in sir in timp ce el era bine merci.
Faceam orice imi trecea prin cap ca sa-l urasc, incercam sa-mi iamginez tot felul d echestii despre el, sau sa-mi amintesc doar momentele urate, dar nu functiona.
si asa am ajuns si eu sa spun: "cum sa-l uit?" "o sa-l uit vreodata?"
numai intrebari gen.
Solutia a fost sa nu ma mai gandesc la el, nu sa incerc sa-l urasc, sa-l iubesc sau altceva... l-am sters total din mintea si din viata mea, treptat dar sigur, si ma rugam in fiecare seara sa sufere si el cat am suferit eu pentru el, sa-l faca si pe el cineva sa treaca prin tot asa cum am trecut eu.
Mi-a facut mai mult rau decat isi poate imagina o fiinta omeneasca.
numai ca
a inceput sa se apropie de mine si sa-mi spuna ca vrea sa fie cu mine (era cam rar asta la el) nu il luam in seama stiam ca incerca doar sa ma foloseasca, dar se schimbase ceva, insista mereu...
e destul de mult timp.
nu mi-a venit sa cred nici mie, initial chair am luat-o de la capat cu el, doar ca nu imi simteam nimic, nu mai era nimic, era "doar o raceala". o absenta.
nu mai traiam nimic din cele de dinainte si mi-am dat seama ca nu-l mai iubeam, imi provoca chiar dezgust persoana lui, nu mai suportam sa stau foarte mult in jurul lui.
jura cu orice ocazie ca s-a schimbat si ac am uibeste, dar ma lasa rece asta, iar la un momentdat probabil m-ar fi dat jos de pe un scaun, as fi facut orice sa-mis puna asta.
Acum ma simt chair aiurea, desi stiu cat m-am rugat sa sufere si el ca mine, stiu ca sufera, stiu ca ma vrea, dar chiar si daca as vrea nu imi pot. nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic cu el, nu imi inseamna nimic pentru mine.
nu vreau sa am gandesc ca el a fost PRIMUL in orice,,,, imi pare rau pentru asta
as vrea sa nu fi fost asa.
a plecat de multe ori de langa mine, m-a lasat balta de foarte multe ori, mi-a spus sa nu-l mai caut de n ori, mi-a spus ac nu insemna nimic pentru el la nesfarsit, a plecat iar acum nu a mai avut la ce se intoarce,
si sunt sigura ca ar fi vrut sa da
acum poate ca ar face orice sa ma i fiu acolo. dar nu
si nu-ti poti iamgina cat de multumita sunt cu viata mea asa. fara el.
pur si simplu privesc in jurul meu si vad cate alte lucruri minunate exista si baiesti minunati.
Crede-ma pe cuvant
L
O
V
E
I
S
N
O
T
F
O
R
E
V
E
R
Bafta