Cum pot unii să se îndrăgostească atât de rapid de persoane pe care aproape nu le cunosc?
Doar din vedere?
Sau confundă la greu "atracția fizică" cu "îndrăgosteala"?

Ce fenomen mai poate fi și ăsta?
Se "îndrăgostesc" și suferă, dar ei nu știu nimic despre persoana respectivă.
N-au vorbit niciodată, nu știu ce caracter are, nu știu ce gândește și cum gândește... nu știu mai nimic.
Și totuși spun că îl/o iubesc de nu mai pot respira.
Și sunt persoane de peste 20 de ani, Nu de 14-15 ani.

Am trăit o astfel de dragoste in adolescență. Îmi plăcea atât de mult un băiat încât mă topeam când îl vedeam. Nu discutasem niciodată cu el, nici macar nu făcusem. cunoștință, dar il consideram cel mai frumos băiat din liceu, și mereu îmi atragea privirea. Sentimentele au început să-mi apară când am văzut ca m-a observat, că mă privește și el. Abia așteptam pauzele ca să-l pot vedea pe el, ca să flirtam din priviri. Avea niste ochi tulburători și o seninătate care mă făcea să simt că e un om bun și sensibil, chiar dacă nu îl cunoșteam. Intuiția mea m-a ghidat bine totdeauna în privința oamenilor.

Să sti că e mai usor să te îndrăgostești de persoane nepotrivite vorbind cu ele, cunoscandu-le de aproape, ascultandu-le cum vorbesc sincer despre năzbâtiile lor, primindu-le aprecierile, observând că le plac aceleași lucruri ca și ție, petrecand timp impreuna. Devii subiectiv. Nu mai poti privi obiectiv lucrurile. Aspectele negative observate se minimizează și iti vine să le ignori datorită apropierii create.

Nu, nu confunda atractia fizica cu "indragosteala"...ei chiar sunt indragostiti de acea persoana. Atunci cand se gandesc la ea, nu e doar atractie sexuala, ci au o abordare poetica, romantica, daca vrei, putem spune ca o privesc ca pe o creatura angelica...nu mai sunt in stare sa-i observe eventualele defecte, nu se gandesc ca ar putea avea, nici nu pot sa accepte ca ar putea avea.
De ce se intampla asta? De ce sunt oameni carora li se intampla asta? Natura, diversitatea ei...si "glumele" pe care de atat de multe ori le face pe seama noastra, construindu-ne intr-un anume fel!

Nu se indragostesc de o persoana, ci de o imagine, de o constructie mentala, idealizata. La cei mai multi imaginea este una auto reflectata, adica cineva care seamana cu noi. La altii poate sa fie un cu totul alt tipar, ceva ce sa semene cu trasaturile parintilor, de exemplu.
Fiecare om are in in subconstient un arhetip, un prototip al perfectiunii sexului opus, care are o puternica dimensiune fizica. Unii oameni din jur au cate ceva din acest model. Cand descoperim asta, suntem foarte atrasi si nu ne explicam de ce. Indragosteala se intampla mai mult intuitiv, nerationalizat, necontrolat.
Dupa ce se cunosc in real life, cei doi uneori constata ca sunt complet incompatibili si se despart, nu continua relatia. Alteori, desi sunt incompatibili, incearca din rasputeri sa mentina relatia, tocmai din chemarea aia interioara "oarba", care relatie va fi una presarata cu nervi, tristete si chin iar de cele mai multe ori se va destrama intr-un tarziu.
Daca ne gandim bine, nu ne indragostim de persoana, ne indragostim....de noi, de o imagine zamislita de noi, de o creatie de-a noastra. Tocmai asa se explica si faptul ca in multe dintre cupluri partenerii seamana foarte bine fizic unul cu altul ("se potrivesc"). Pe langa ca ne indragostim de imaginea noastra, narcisistic, ne mai indragostim si de starile pe care ni le genereaza persoana, nu neaparat de persoana. Cand starile dispar, atunci dispare si asa-zisa atractie fata de persoana.
Dragostea aia adevarata e rara si e non-egoistica, e per-se, neconditionata...Asta cere multa maturitate psiho-emotionala, empatie, capacitate de sacrificiu etc.

Multă vreme am crezut că sunt eu "defect". Pentru că mie nu mi s-a întâmplat niciodată.
Am fost de multe ori îndrăgostit până la vârsta asta, dar întotdeauna "îndrăgosteala" a apărut numai după ce am cunoscut destul de bine fata respectivă. Și cu cât o cunoșteam mai bine și descopeream lucruri noi la ea, cu atât o iubeam mai mult.
Dar chiar nu mi s-a întâmplat niciodată să mă îndrăgostesc de cineva, doar privind sau cunoscând din vedere persoana respectivă.
Pot să apreciez că arată bine, să-i apreciez gesturile, mișcările, etc.
Dar de aici, până la a spune că m-am îndrăgostit, e cale lungă.

Pentru ca evoluția umana, atracția sexuala este involuntara,nu trebuie atâtea povesti,va placeti fizic și vreți sa faceți sex,dar pentru ca societatea e misogina femeia nu accepta și se compromite cu un impotent, frustrat ca asa spune domnul impotent frusteat mare, în orice societate sexualitatea femei este blamata, și ele ar face sex cu tipi frumoși, cei care nu le atrag spun ca sunt mayrtialiste și curve, Mann evoluția e simpla

În lipsa atracției nu exista dragoste

Apare după sex

E vorba de atractie fizica foarte mare care poate sa se transforme in indragosteala. Atentie, indragosteala si iubirea sunt 2 chestii diferite, iubirea apare atunci cand accepti persoana cu totul, indragosteala e abia scanteia de inceput care poate fi de moment sau se poate transforma in timp in iubire, are la baza atractie fizica foarte mare si chimie intre persoane. 'Dragoste la prima vedere' fix la asta se refera, la faptul ca vezi pentru prima oara o persoana si te atrage atat de tare incat nu ti-o scoti din cap o perioada chiar daca nu va mai vedeti, indragosteala si atractia fizica merg mana in mana, iubirea e altceva, e practic stadiul final.

Eu cred ca se confunda atracția fizica cu îndrăgosteala. Nu concep sa te îndrăgostești dacă nu cunosti persoana. Aia e pseudoindragostire, nu e pe bune.

"În lipsa atracției nu exista dragoste"

Corect Ray. Dar gândește-te.
Și în prezența atractiei sexuale poate să nu existe dragoste.
Nu e deloc obligatoriu să te îndrăgostești de o tipă doar pentru că arată mișto, e "bună" și ai face-o odată cu ea.
Deci?

Corect, dar exact ce i-am zis și lui Ray mai sus.
Atracția fizică nu generează dragoste. Poate genera pur și simplu sex.
Când o privești doar fizic, ce-ți poți dori altceva decât să faci sex?
Cu ochii la sânii ei mari și superbi vei dori ca sufletul ei să se împreuneze cu al tău, ca inimile voastre să bată împreună?
E pe dracu. Cât romantism crezi că o să mai fie în tine, când fermoarul de la blugi stă să explodeze?

Trebuie o conexiune între cei doi, ca asa e aventura, măcar sa te curteze câteva luni ca fata, sa aibă încredere în tine

Simplu, modestia nu este posesiune. Diavolul pune posesie pe sufletul lor. Nu au grija sa isi pastreze sufletul curat. Diavolul considera sufletul "casa mea" (Matei 12:43-45). Daca avem grija sa nu ii inchiriem casa, nici sa i-o vindem, nu mai pune posesie. Asa nu ne pierdem stapanirea iar el nu devine propietar (Nu vorbesc de dragostea reflexiva ci de cea adeziva si concupiscenta).

În multe limbi, adevărata dificultate este că există un singur verb legat de iubire: verbul a iubi. Pe de altă parte, în latină, existau două verbe legate de iubire: amare, care este iubire adezivă, și diligere, care este iubire reflectivă.

https://revelacionesydesvarios.blogspot.com/......de-de.html

https://www.youtube.com/watch?v=8dz_4OvC3xY
https://www.youtube.com/watch?v=oWlFwMD6oKw

Adică toți cei care se îndrăgostesc înseamnă că diavolul pune posesie pe sufletul lor?

Sa iubești cu adevărat și necondiționată fără nicio limita și orice altceva este de la Dumnezeu este un dar de la el de la nimeni altcineva și nu oricine iubește cu adevărata și nu oricine iubește fără nicio singura condiție și orice altceva sa iubești cu adevărat este un dar de la el atata și nu trece niciodată sau sa uiți sau sa înlocuiești rămâne pe viața când iubești cu adevărat.

Diavolul urăște fericirea adevărată diavolul urăște când oamenii se înțelege între ei diavolul urăște tot ce este sa iubești cu adevărat absolut tot ce înseamnă fericirea adevărată diavolul este tot ce poate sa însemne răutate lăcomiei ură invidie haos în viața oamenilor nevinovați iar cine este lacom invidios și are răutate în inima lui în sufletul lui și vrea raul altui om nevinovat este omul lui.

Ok.
Și eu ce să înțeleg din asta?
Ce legătură are cu subiectul?

Din cate am citit pe reddit se intampla exact ca la o mama care naste. Isi iubeste copilul exact la fel, fara sa-l cunoasca.
Tocmai ca aia e indragosteala te indragostesti de ideea de a fi indragostit, cu cat stii mai multe despre persona respectiva cu atat ai Mai putine motive sa fi indragostit.

Frate, ce pesimist sună...
O mamă n-are nevoie să-și cunoască copilul ca să-l iubească.
E suficient că știe că e al ei, că a ieșit din ea.
Iar să te îndrăgostești de ideea de a fi îndrăgostit, cred că e cea mai narcisistă chestie pe care am auzit-o.
Nu o neg. Dar cred și ceea ce am spus.

Pai este, nu ai cum sa intelegi probabil pentru ca nu esti antisocial. Sa zicem ca nu mai vorbesti cu femei timp de cativa ani binenteles ca te indragosti rapid in comparatie daca ai un cerc de muieri pe care le schimbi constant.
Pai si atunci de ce te indragostesti? Nu trebuie sa te gandesti numai cum ai face sex cu aia, mai poti sa-ti imaginezi scenarii perfecte in mintea ta cum ar fi daca etc.
O data ce incepi sa cunosti persoana ii vezi defectele si suferi pentru ca imaginatia ta nu coincide cu realitatea. Eu asa vad chestia asta...
Ce zici tu de indragosteala cand cunosti persoana, aia e deja prietenie. Te obisnuiesti cu persoana dar nu stai sa te gandesti zilnic la ea.

Atractia fizica nu genereaza dragoste? E la fel de importanta atractia fizica precum calitatile morale. Si tu o dai in extreme ca altii, in unele cazuri te atrage la o tipa doar fizicul, dar ceva mai mult nu ai vrea pe cand altele te atrag prin caracter dar fizicul nu te atrage si tot asa, parca n-ai vrea ceva mai mult, ideal e sa atraga ambele pentru a simti ca vrei o relatie cu ea, eventual o familie. Si de ce nu ar rezulta indragosteala chiar dupa ce faci sex cu ea pentru ca te atrage foarte mult cum arata? atractia foarte puternica poate genera indragosteala, ea fiind scanteia de inceput, flacara fiind sentimentele mai puternice gen iubirea, la mine cel putin merg mana in mana fizicul si caracterul, una fara alta nu se poate.

Imaturitatea, de cele mai multe ori este prezenta. Din nefericire exteriorul conteaza foarte mult si cadem prada aparentelor. Nu ne place sa cautam in profunzime si pe urma ne suparam ca am dat-o in bara cu niste persoane. E boala societatii actuale: superficialitatea.

Se confunda. Eu pe iubita o dispretuiam la inceput, mi se parea aroganta. Pe urma am devenit prieteni si mi-am dat seama ca era o persoana sensibila si nesigura pe ea si aroganta era doar de fatada. Am judecat-o gresit dupa prima vedere si acum e iubirea vietii mele.
Deci da cred ca ei isi proiecteaza dupa felul in care arata persoana aia o imagine despre ei si de aia se indragostesc, se indragostesc de imaginatia lor de fapt

Cat a durat cea ai lunga relatie a ta?

Păi asta susțin și eu, exact ce ai spus tu.
Nu te-ai îndrăgostit de ea cum ai văzut-o. Ci după ce ai cunoscut-o.
După ce ai descoperit cine e.
Mi se pare foarte normal.
Altfel e un gen de autopăcăleală.

Irelevant acest detaliu pentru topicul intrebarii.

Ai pareri bine cimentate despre subiect, eram curios cum se reflecta mentalitatea asta in actiuni.
Sa inteleg ca nu ai relatii sau nu ai avut.
E de inteles.

Si cum ai ajuns la concluzia asta doar din raspunsurile pe care le dau? Imi place cand va dati cu presupusul despre viata mea, continuati

Imaturitate, nevoia lor de dragoste, hormonii, ei fac un fel de obsesie dar iubirea lor e in mintea lor si o atribuie unei persoane de care se simt de fapt atrasi. Cand eram adolescenta am patit sa-mi placa un baiat tare, sa am emotii cand il vad, etc, era de fapt lipsa de experienta combinata cu hormonii care sunt la pubertate. Faptul ca unii patesc asta si dupa ce trec de adolescenta inseamna ca ei au o problema si nu se pot dezvolta psihic asa cum este normal.

Sa ști ca o mama își iubește în timp copilul. După ce îl naște știe doar ca trebuie sa aibă grija de el, e un fel de instinct, îl iubește cu adevărat după ce îl cunoaște mai bine

Probabil ai dreptate.
Mie mi s-a părut că-l iubește chiar și înainte să-l nască.