Cum poti depasi durerea sufleteasca?

Nu cred ca exista o reteta universal valabila. Eu cand am suferit foarte tare, m-am refugiat in munca. Imi amintesc ca in perioada in care se imbolnavise buni si constientizasem ca o voi pierde, casa arata luna. De cand ma intorceam de la serviciu pana noaptea tarziu spalam, frecam, aspiram. Apoi a murit bunica, am facut tot ce trebuia pentru inmormantare si cand m-am intors de la inmormantare eram alt om: mai trist si mai singur. Tot munca m-a ajutat sa trec si peste asta, norocul meu e ca am o slujba in care daca muncesti mult si recompensele morale sunt mari.

Si datorita prietenilor!
Si eu am trecut printr-o perioada mai grea in viata mea si recunosc, prietenii m-au ajutat sa uit mai repede sa-mi fie mai usor, ma scoteau in oras, veneau sau ma chemau in vizita, si asa uitam, datorita lor!
E mare lucru sa ai prieteni care sa-ti distraga atentia de la durerea care, oricum trece in timp..., dar de unul singur..., mai greu...

Cu multa rabdare si speranta in viitor.

Durerea trece cu timpul - tatal meu spunea odata ca e un mare noroc ca omul mai si uita. El a pierdut doi copii si a suferit foarte mult... Dar pe urma am urmat noi (eu si fratele meu) si s-a bucurat de fiecare moment petrecut impreuna cu noi, apreciindu-l mai mult. Durerea este undeva acolo. Nu l-a parasit niciodata, totusi nu s-a trezit in fiecare dimineata gandindu-se la pierderea suferita.
Noi toti pierdem pe cineva in viata din diverse motive. Nu intotdeauna din cauza mortii lor. Te doare foarte mult si daca te desparti de cineva, daca un prieten se dovedeste fals... Pentru ca sa scapi cat mai usor este bine sa schimbi mediul, sa te inhami la mai multe ca sa nu ai timp sa gandesti, sa incerci sa vezi ca sunt si altii care sufera ca si tine si sa nu crezi ca viata ti s-a sfarsit doar din cauza asta.
Tine-ti prietenii aproape si incearca sa accepti consolarea lor. Gandeste-te ca ei sufera alaturi de tine, daca iti sunt adevarati prieteni, dar vor sa depasesti starea asta pentru binele tau. Chiar si noi incercam sa ne dam "de trei ori peste cap" pentru a te incuraja, pentru a-ti fi aproape. Dar tu singura poti sa o faci - nimeni nu poate sa faca asta pentru tine. Deci trebuie sa inchei Capitolul - cum spune Bula si sa traiesti... Intr-un final vei ajunge sa te poti bucura din tot sufletul.

Consideri un capitol incheiat din Cartea Vietii.
Tragi linie, tragi concluziile si... o viata ai, trebuie s-o traiesti mai departe! Indiferent ce va urma!

Daca ai posibilitatea fa o calatorie in strainatate cu scop turistic.Documenteaza-te inainte de plecare, viziteaza locuri celebre. Daca ramai in tara, implica-te intr-o activitate umanitara.Inscrie-te intr-un ONG.Dezvolta-ti un hobby.Nu-ti evita prietenii, iesi cu ei la distractii.Incearca sa fii performanta in munca pe care o desfasori la serviciu.Cheama in ajutor uitarea. Mira

Timpul le rezolva pe toate.
Daca incerci sa dai uitarii acea problema, in timp importanta ei se diminueaza,... apoi aproape dispare.
Niciodata nu va trece cu adevarat, raman niste "cicatrici" intotdeauna.
Trebuie sa-ti impui ca viata merge inainte.
Uneori, durerea sufleteasca poate fi depasita prin inceperea anumitor activitati care-ti fac placere :cursuri de dans, cursuri de perfectionare profesionala, gastronomie... etc.

Depinde care este cauza acestei dureri sufletesti.
Daca cineva drag a plecat din aceasta viata si daca ai tinut la el/ea cu adevarat atunci NU vei putea depasi aceasta durere in sensul de uitare, de a te face ca nu s-a intamplat nimic/nu a existat, si de a merge in viata mai departe cu zambetul pe buze... o astfel de atitudine ar insemna chiar ca iubirea/afectiune pentru cel plecat a fost doar de fatada...
Dupa mine, odata ajunsa intr-un astfel de punct al vietii, NU TREBUIE SA-TI MAI FIE FRICA DE MOARTE. Din acel moment, moartea nu trebuie sa mai fie decat o etapa, un pas pe care trebuie trecut pentru revederea cu cel drag/cea draga/cei dragi...
Cu o astfel de atitudine(realista), vei trece prin viata mult mai usor, obstacolele care-ti vor veni in cale nu te vor mai dobori, deznadejdea nu va mai exista pentru tine...

Daca te referu cumva la subiect de genul durere sufleteasca/iubit/iubita, nu am cum sa te ajut, mi se pare un subiect prea banal pentru a ma concentra asupra lui.

Incearca sa citesti di Biblie in Noul Testament 1 Corinteni capitolul 13. Sper sa citesti

Bucurate. durerea ca si dragostea au radacinile in sufletultau. nu faci decit sa traiesti intens.Fii tu insati.

Doar cu rabdare...Cu o rabdare de...inger! Timpul are asupra sentimentelor noastre efectul pe care il are o pensula uda asupra unei picturi in acuarela...(nu eu am zis-o...). Nu poti depasi durerea, crede-ma, stiu ce vorbesc! Tot ce poti face, este sa inveti sa traiesti cu ea, asa, cumplita cum este, odioasa, distrugatoare...Veti trai o vreme impreuna, iar ea va fi din ce in ce mai slabita; timpul n-o ajuta deloc...Vei vedea cum se dilueaza si apoi cum se usuca. Marginile ei ascutite, care acum iti fac sufletul sa sangereze, se vor toci, se vor imprastia, se vor inmuia... Dupa o vreme, atunci cand ea, durerea, va fi suficient de slabita si transparenta, atunci, epuizata, intorcandu-te tu in ajutorul tau, vei spune: "Ajunge, am suferit destul!"
Ti se va prabusi la picioare ca o blana de animal, lipsita de orice fel de rigiditate... Te vei dezbraca de ea in clipa aceea...Totusi, de cate ori vei trece pe acolo, te vei impiedica putin, ca de un obiect inutil, fara valoare, uitat in drum...

Din proprie experienta. Nu poti, se estompeaza in timp, dar nu dispare.

Va multumesc pentru sfaturi si incurajari, nici nu stiti cat de mult va multumesc!

In primul rand, durerea sufleteasca este cea mai puternica, dar intotdeauna exista un leac pentru orice. Greutatea este doar sa-l dibuiesti. In momentul in care simti ca nu mai exista nicio speranta si drumul vietii nu mai e presarat cu flori multicolore............in acel moment apare speranta.

E greu sa suporti durerea.Totusi...eu am incercat sa uit...prietenii m-au facut sa zambesc din nou .sa rad, sa fiu cea dinainte.Pana la urma faci ce vrei. dar daca nu trci peste etapa asta nu ai ce face.probabil vor urma si altele.DECI be happy

Durerea sufleteasca se depaseste cu ajutotrul optimismului... El ne ajuta in asa situatii. Trebuie sa ne lua inima in dinti si sa trecem peste asta ...Succes tuturor

Trebuie sa te indragostesti

Trebuie? Bine zici! Oricum, multumesc!

E usor doar sa afirmi ca trebuie sa faci asa sau alt fel sa treci peste durere e enorm de greu, pentru ca pina la urma esti fiinta, nu obiect. Pentru inceput e bine sa constientizezi situatia, sa cintaresti bine daca e bine sa lupti sau sa lasi lucrurile sa decurga de la sine, ca pai sa urmezi o cale sigura si sa nu dai inapoi, familia iti va fi alaturi la sigur, daca vrei sa plingi, plingi, nu te va ajuta cu nimic dar te vei simti mai bine, te descarci. Sportul e cel ce te ajuta mult, muzica relaxeaza, incearca sa arunci energia negativa, totodata conteaza sa si sa te impui un pik...tot pentru fericirea ta, o usa se inchide alta se deschide, fericirea vine fara sa iti dai seama, zimbeste

Multumesc! Frumoase sfaturi.

Nu stiu. asta incerc sa fac eu acum si nu stiu cum, nu gasesc nici o cale.ma doare sufletul, simt ca nu am aer, simt ca ma sufoc, nu pot dormi noaptea, dau mesaje peste mesaje.Am prieteni, incearca toti sa ma ajute sa trec peste dar nu pot, inca mai sper la ceva desi stiu ca nu va mai fi. Nu stiu de ce sa ma agat acum sa fiu fericita cum eram pana nu de mult. E foarte greu sa depasesti durerea, habar nu am cum. poate gasesc aici mici raspunsuri

Te inteleg. Iti inteleg fiecare cuvant. Fiecare sfasiere, macinare. Aceasta intebare o puneam acum aproape 2 ani. Eu, am trecut de acesta intrebare si durere. Cum? Axandu-ma pe cariera. Sa evoluez, sa ma autodepasesc. Mi-am ocupat timpul in asa fel incat sa... uit. Am fost alaturi de alti oameni care sufereau la fel ca mine si am descoperit ca sunt dureri cu mult mai mari. Apoi, m-am intrebat intr-un moment de mare sinceritate daca se merita. Mi-am dat seama ca nu.Trecutul exista in noi atata vreme cat noi vrem sa existe si nu dorim sa ne desprindem de el. Sunt multe alte lucruri minunate in viata aceasta care merita multa atentie. Durerea mea s-a asezat sub proproa-i tacere. Nu trebuie sa ne revoltam impotriva propriei noastre vieti indiferent de intensitatea sentimentului ucigator. Este adevarat ca ceva moare definitiv in noi dar putem merge mai departe. Nu-l sufoca cu mesaje, lasa-i libertatea de a gandi limpede, lasa-i timpul necesar pentru a se hotari. Nimic nu se face sub presiune. No pain, no gain! Daca vrei sa vorbim mai mult scrie-mi pm si luam legatura.

Am scris acum ceva zile si s a mai schimbat ceva intre timp.Ne am impacat asta pentru ca asa a vrut si el si acum totusi e ceva schimbat, e o perioada de gandire sa zic asa pentru el, are nevoie sa stie daca sunt femeia potrivita pentru el, daca e de viitor relatia noastra, in concluzie nu este sigur de sentimentele lui asta a fost si motivul pentru care ne am despartit.Acum suntem impreuna dar nu ca inainte cand stateam 7 zile din 7 impreuna, acum ne vedem de 2, 3 ori pe saptamana.Si ma gandesc oare cum ar trebui sa ma port cu el, sa fiu la fel de calda sau sa fiu mai rece cu el.Stiu ca peste un timp va fi si acel deznodamant dar pana atunci nu stiu cum e, cum va fi, de fapt nu mai este nimic sigur.Si mie imi place siguranta, stabilitatea. Nici nu stiu ce sa mai zic.

Anonimul din 7 februarie, probabil esti cea care a scris anonim si in 4 februarie. Este normal sa-ti doresti siguranta si stabilitatea, asta isi doreste oricine intr-o relatie. Dar, chiar daca ramineti impreuna, nimic nu va mai fi ca inainte. Din ce povestesti, daca stateati 7 zile din 7 si dintr-o data v-ati despartit doar pentru ca el nu mai e sigur de sentimentele lui, atunci ceva e putred. Si problema nu e la tine. Tu pui gresit problema, te gindesti cum sa-i fii lui pe plac, cind de fapt el ar trebui sa se intrebe cum sa se poarte cu tine. Si ca vrea sa se dumireasca daca esti tu femeia potrivita pentru el. Nu ai dat prea multe amanunte, dar din cite ai povestit, lucrurile stau exact invers, tu esti cea care trebuie sa se intrebe daca el este persoana potrivita pentru tine. Si se pare ca nu e.

Uneori, am striga din rasputeri ca sa fim auziti de...de nimeni..., dar glasul ne-a pierit de atata umilinta. Gura schiteaza doar o plecaciune, buzele isi pleaca fruntea in pamantul remuscarii, al regretelor tarzii, toata fiinta se apleaca si, disperata, cade in genunchi sa-si cerseasca propria-ndurare, cea a
cuvintelor nerostite, a visurilor neimplinite. Asa ca pleci in drumul tau luandu-te si pe tine...adica iti tii sufletul in causul palmelor sa nu mai fie atins de nimeni si de nimic.Ca protectie.

Incearca sa te gandesti la lucrurile urate pe care ti lea facut si pune ti ambitia sa gandesti cu mintea nu cu sufletul trec si eu prin asa ceva imi pare rau pentru tine

E greu... durerea sufleteasca ucide incet, ucide sufletu, ucide emotiile, ucide fiinta pe dinauntru... seaca tot, lasa in urma un gol imens, un abis intunecat. Durerea sufleteasca este o povara mult prea grea, este un asasin tacut.
Sa simti ca mori incet, cate putin in fiecare zi, sa vezi ca din persoana care erai a ramas doar o "carcasa" goala, un mort-viu...
In locul sufletului e un mare gol... sa iti simti sufletul cum se rupe ca o panza putrezita...
Dupa indelungi incercari reusesti sa te aduni, sa iti adunci cioburile care candva alcatuiau un tot - sufletul, le lipesti, incerci sa mergi mai departe cu urmele lasate de acea durere intunecata, si odata si odata iar se va gasi cineva sa iti taie aripile, sa imprastie cioburile...
Ce sa mai aduni, cand nici macar cioburile nu mai exista? Cand de la atatea lovituri s-au macinat in praf! Cum sa lipesti firicel cu firicel pentru a reconstrui sufletul?
Durerea sufleteasca este cel mai greu de depasit, pentru ca nu exista pastile calmante care sa o opreasca...