Cum poti pune punct unei relatii de mai bine de 3 ani? O relatie cu foarte multe urcusuri si coborasuri, o relatie foarte foarte puternica. Simt ca nu ma mai regasesc, ca nu mai exista nici un motiv sa continuam, nu mai vad un viitor langa el. Ceea ce m-a motivat sa ajung la concluzia asta...sa zicem ca a avut ce-a mai mare ocazie sa imi dovedeasca ca, chiar vrea un viitor impreuna si nu a facut-o, a pus confortul lui si orgoliu inaintea noastra. Cum pot sa imi doresc un viitor langa o persoana care si-a pus confortul lui inainte la tot? Cred ca am ajuns in punctul ala doar de obisnuinta, de a ne petrece timpul liber impreuna pentru ca, cand a venit vorba de mici sacrificii a dat inapoi si s-a gandit doar la el. Cum sa il fac sa inteleaga ca asta m-a ranit enorm, mult mai mult decat toate intamplarile ce le-am trecut in astia 3 ani si credeti-ma n-au fost putine sau usoare.

Multumesc anticipat

Am discutat, ca alt fel nu mai puneam intrebarea asta aici. Am discutat si calm si cu nervi dar nu am ajuns la niciun consens. Am tot incercat sa ii explic cat ar fi insemnat asta pentru mine si cat m-a ranit. Si drept aparare a inceput sa reproseze niste lucruri infime, minore pe langa ce i-am cerut eu. Si asta doar ca sa aiba un argument in fata mea. Dupa multe incercari in a-l face sa inteleaga si dupa ce i-am spus ce ma deranjeaza, tot el face pe victima. Crede-ma daca am pus intrebarea asta aici e pentru ca nu mai stiu ce sa fac si cum sa fac.
Si acum incep sa ma gandesc la ce ai zis. Poate ii e frica de un viitor, poate ii e frica sa faca urmatorul pas, si se rezuma doar la vorbe. Si in cazul asta ce pot sa fac eu? E constient si stiu ca vrea un viitor cu mine, stiu ca ma iubeste enorm si e recunoscator pentru toate sacrificiile pe care le-am facut pentru el. Dar de ce nu a facut si el un sacrificiu pentru mine cand am avut nevoie, de fapt nu era doar pentru mine, ne beneficia pe amandoi. Recunosc nici eu nu sunt usa de biserica si eu gresesc, amandoi gresim dar nu ajung intra-colo incat sa pun confortul meu inaintea noastra. L-am intrebat si i-am cerut sa imi explice de ce a considerat ca asa e mai bine si doar a inceput sa reproseze ca si tu ai facut aia si aia sau n-ai vrut sa faci aialanta. Spune-mi tu care greseste, care exagereaza?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Aici e problema, zic eu, eu ofer prea multe si de la inceput i-am oferit. Poate mai multe fapte decat vorbe, pe cand el ofera mai multe vorbe foarte multe vorbe si planuri marete dar totul ramane in stadiu de vorbe. Si probabil de aia sunt atat de dezamagita acum. Odata cand aveam mai multa nevoie voiam sa treaca de bariera asta si sa si faca ceva concret. Cum ma pot baza eu, cum pot sa ma simt in siguranta langa o persoana care cand e vorba sa faca ceva da inapoi? Si continui sa cred cu tarie ca ma iubeste si ar regreta enormm o despartire. Dar ce sa fac sa il trezesc pentru ca sincer nu mai pot, nu mai pot sa tot astept, nu mai pot sa ma alimentez doar cu vorbe.



Multumesc pentru vorbele zise se vede ca esti o persoana cu capul pe umeri si ma ajuta enorm sa primesc sfatul unei persoane straine, din afara. Multumesc

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tot ceea ce imi spui mie acum,lui i le-ai spus?
Pentru ca daca i le-ai spus si nu a reactionat,inseamna ca esti prea ingaduitoare cu el si s-a obisnuit asa,complacandu-se in dulcele compromis al unei relatii care nu-i cere prea multe.
Trezeste-l putin, ti-am spus cum.
Imi dau seama de insecuritatea ta, imi dau seama ca te simti deodata nesigura pe tine si pe viitorul vostru, fa-l sa inteleaga, vorbeste-i!

Răspunde

Raportează

Evaluează

...intotdeauna gresesc amandoi,intotdeauna exagereaza amandoi si adevarul e undeva la mijloc, sa stii!
In felul in care scrii aici, inteleg foarte clar ca dragostea dintre voi exista si pe ea trebuie sa te bazezi, ea e liantul vostru si pe el trebuie sa-l aduci la punctul sa realizeze acest lucru.
Altfel, se va trezi ca risca o despartire...nu cu reprosuri si victimizari rezolvati ceva, ci cu explicatii pozitive si calde.Trebuie sa inteleaga si sa inceteze sa se comporte ca un copil rasfatat.
Nu-l lasa sa se victimizeze si,in general,nu lasa discutia sa degenereze in reprosuri,sunt efectiv inutile (reprosurile se rezolva pe loc,in momentul in care apare tendinta de asa ceva,tot discutand),explica-i cu argumente clare ce anume va asteapta pe amandoi,daca insista sa nu inteleaga ceea ce-i spui.
Un viitor sumbru si doua inimi ranite si ar fi pacat.
Chiar refuza sa inteleaga?
Nu te gandi de ce el nu a facut un sacrificiu pentru tine,gandeste-te ce a facut efectiv pentru tine si impulsioneaza-l sa faca mai mult,sunt dovezi de dragoste,pentru ca dragostea o tii cu dragoste,nu cu ura sau cu cearta! O relatie nu este un troc simplu,iti dau si astept sa-mi dai,fiecare ofera ceea ce simte el! Obligat,nimeni nu ofera cu drag,stii asta,e si logic!
Daca stii ca te vrea langa el,daca vezi clar ca te iubeste,fa-l sa inteleaga ca ceea ce aveti acum,e o mare sansa si nu ar trebui s-o strice copilareste,doar din teama pentru viitor.
Spune-i ce vise ai legate de voi doi, explica-i cum vezi tu viitorul vostru, spune-i ce astepti de la el, si nu de la el ci de la barbatul langa care vrei sa traiesti o viata intrega si da-i timp sa asimileze toate astea.
Abia pe urma, reia discutia voastra.
Eu zic ca va intelege.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mda si asta pentru ca probabil mai am sentimente pentru el nu? daca nu as mai fi simtit nimic nu imi mai pasa nu?

Răspunde

Raportează

Evaluează

M-am gandit mult, de ceva luni ma tot gandesc si incerc sa aflu care imi sunt sentimentele. Daca si el ar fi fost de aceiasi parere, cred ca totul ar fi fost simplu dar nu poate sa inteleaga. sunt sigura ca in momentul de fata el ma iubeste mai mult si pe el l-ar rani mai mult o posibila despartire. dar cum ai zis tu oare mai tarziu am sa regret? de asta imi este cel mai frica, sa nu regret mai tarziu decizia luata

Răspunde

Raportează

Evaluează