| candycane16 a întrebat:

Cum recunoasteti o persoana cind spune minciuni? este un semn a minciunii: atunci cind ai dat o intrebarea minciunosului, se supara? merci anticipat

3 răspunsuri:
| Liviu3478 a răspuns:

Nu stiu dar poate din mimica fetei sau din felul cum vorbeste poate sa fie recunoscut. nu stiu cum dar prietena mea stie cand se intampla ( cu oate ca sa intampla cam rar).
Probabil cand minte iti iese din felul lui de a fi si se crede mai interesant.

| BlueEyes a răspuns:

Fii atenta la limbajul corpului. Semne ca te minte sunt privitul in alta parte atunci cand vorbeste cu tine, este framantat si nervos sau agitat.
Tonul vocii este schimbat-or.
Vorbeste prea repede sau prea rar.
Se incurca in propozitii si se opreste sa se gandeasca in timpul propozitiei.
Contactul vizual este schimbat-or. Un contact vizual normal este de o patrime sau jumatate din timpul in care conversatia are loc. Mincinosii au tendinta sa micsoreze contactul vizual.
Se uita foarte departe in stanga, dreapta, sus sau jos cel putin de doua ori.
Isi atinge fata sau se scarpina in cap atunci cand vorbeste.
Se misca involuntar.
Isi incruciseaza mainile si/sau picioarele.
Fii atenta la detaliile pe care ti le spune, cum ar fi povesti diferite sau zile diferite, greseli in aducerea aminte a detaliilor sau incrucisarea acestora.
Este defensiv fara motiv. Asa incearca sa-ti ascunda adevarul.
Daca te acuza ca minti fara ca tu sa fi facut acest lucru.
Asculta-ti instinctul si intuitia.
Gandeste-te sa-l intrebi direct daca minte. Multi oameni se simt prinsi in minciuna si gasesc o usurare in a fi intr-un final onesti.
Incearca sa intelegi motivele pentru care minte. Incerca sa nu te faca sa suferi? Ii era frica sa nu te superi? Sau sa nu te dezamageasca?
Uita-te si la rolul tau atunci cand cineva te minte. Esti genul de persoana care se supara atunci cand stie adevarul?

kongeriket
| kongeriket a răspuns:

Există triliarde de teorii, după limbajul paraverbal, după atitudine, eeehaaa... e o întreagă filosofie.
Chiar dacă sinceritatea excesivă mi-a adus şi multe probleme, eu nu mint, că nu-mi place. Am ceva de spus, spun. Dacă vreau să mint, o fac prin omisiune, "uitând" să menţionez ceva amănunte.
Prin urmare, eu neputând minţi (că aşa m-am autoeducat - să spun tot ce gândesc) eu pur şi simplu "miros" minciuna.
Iar pe cele pe care nu le simt aşa, pur şi simplu, le deduc logic că sunt minciuni.
Salut!