Cum sa fac sa ajut pe un prieten care e casatorit si i-a murit tatal recent si cum sa fac sa ii fiu sufleteste alaturi si mai ales in momentele astea? va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi..multumesc mult

Il poti ajuta cu o vorba buna dar cel mai mult il poti ajuta lasandu-l sa reflecteze singur si alaturi de familia lui

Un umăr pe care să plângă, şi unde să-şi spună tot ce are pe inimă, e mai mult decât suficient în astfel de momente.

Respecta-i durerea si lasa-i casnicia in pace.

Oana, in primul rand este important sa intelegi ca suferinta lui este reala. Greseala pe care o putem face, in astfel de situatii, este sa o negam, sa le cerem celor ce trec prin asta "sa nu mai planga, sa fie tari". Trebuie ca el sa treaca prin perioada asta de doliu pentru a experimenta vindecarea. Fiecare dintre noi trece prin aceasta perioada in mod diferit. Din pacate, sociatatea noastra (chiar si unii terapeuti) considera ca cel mai bine este sa te departezi de aceste sentimente, sa le negi in mod prematur – in loc sa treci prin ele. Astfel ne asteptam ca, foarte curand dupa moartea unei persoane dragi, cineva sa incerce a se intoarce la normal. Este vital ca cel care ofera sprijin si ajutor intr-un asemenea moment sa vina cu incurajarea si sprijinul care sa-l ajute pe om sa treaca prin perioada de doliu, de plangere. Trecand prin durere – cu ajutorul celorlalti – vom putea experimenta si vindecarea.

Scopul tau nu ar trebui sa fie sa il ajuti sa uite sau sa goneasca rapid peste ceea ce simte ci sa poata depasi durerea, adaptandu-se schimbarilor. Prietenul tau are nevoie de reconciliere, de a integra in propria viata noua realitate - cea ca va merge inainte in viata FARA persoana care tocmai a murit.

Stiu ca lacrimile celuilalt ne fac sa ne simtim incomfortabil. Dar el are nevoie de ele! Lacrimile nu sunt un semn al slabiciunii si autodistrugerii. De fapt plansul ne ajuta enorm. El este calea naturala de a elibera tensiunea din organism, pe masura ce exprima comunicarea nevoii celui indoliat de a fi incurajat. Teoria atasamentului scoate in evidenta faptul ca lacrimile intentioneaza sa evidentieze o reuniune cu persoana pierduta. Este incercarea de reconectare cu cel care a murit. Atunci cand aceasta reuniune nu poate avea loc, intensitatea plansului scade. Din nou, lacrimile nu trebuie vazute ca un semn de slabiciune ci ca o deschidere a indoliatului de a trece prin perioada de doliu. Deci NU LE DESCURAJA ci dimpotriva!

Sunt cateva lucruri – sa le numim nevoi sau pasi – pe care trebuie sa le luam in seama cand incercam sa ajutam:

1. Intelegerea realitatii mortii. Cu gentilete si rabdare trebuie sa il ajutam sa inteleaga ca persoana draga nu va mai fi niciodata in mod fizic in viata lui. Asta poate dura saptamani sau luni, functie de relatia existenta cu cel decedat si este o parte esentiala a procesului de vindecare.

2. Acceptarea durerii cauzate de pierdere. Lucrul acesta nu il facem in mod natural cand trecem prin doliu. Dar, confruntandu-ne cu durerea invatam sa ne reconciliem cu ea. Durerea trebuie „dozata" nu lasata sa ne covarseasca. Uneori trebuie sa gasim modalitati de a ne distrage de la ea (exemplu – iesiri cu cei dragi, activitati) iar alteori sa gasim locuri sigure in care sa trecem prin ea (discutii cu terapeutul, cu preotul, cei dragi, etc).

3. Amintirea persoanei disparute. Mai avem vreo legatura cu cineva care moare? Sigur ca da! Avem o relatie speciala in memoria noastra. Amintiri, vise, obiecte, fotografii, toate sunt semne ale continuarii relatiei. Trebuie sa incurajam continuarea acestei relatii. Amintirea trecutului aduce speranta intr-un viitor posibil.

4. Dezvoltarea unei noi identitati de sine. O parte a identitatii noastre de sine se trage din relatia pe care o avem cu alte persoane. Atunci cand cineva cu care am avut o relatie apropiata moare, identitatea noastra de sine, modul in care ne vedem, se schimba! Moartea necesita ca noi sa acceptam noi roluri – care pana atunci au fost implinite de persoana care a murit. Oamenii se vor simti adesea asemeni copiilor in zbaterea asta creata de schimbarea propriei identitati. Pot sa simta o dependenta sporita fata de altii si sentimente de neajutorare, frustrare, inadecvare si frica. Ajuta daca constientizam si intelegem acest proces.

5. Cautarea de semnificatii. Dupa moarte cautam adesea semnificatia si scopul ale vietii. Oamenii se intreaba cu privire la filosofia vietii si exploreaza valori religioase si spirituale pe masura ce implinesc aceasta nevoie. Ei vor intreba: „Cum de a ingaduit Dumnezeu ca asta sa se intample?" „De ce acum si de ce in acest mod?" Moartea ne reaminteste ca nu suntem in control si detemina puternice sentimente de neajutorare si slabiciune. Putem simti, odata cu pierderea persoanei dragi, ca o parte din noi a murit. Suntem fortati sa cautam o motivatie de a merge inainte in viata in ciuda faptului ca ne simtim goi. Viata ne confrunta cu spiritualitatea noastra. Dubiile cu privire la propriile credinte determina conflicte spirituale. Este o parte normala a calatoriei noastre catre vindecare, in care rugaciunea poate fi de un enorm beneficiu.

Inchei cu un citat care imi place:
„Nimic nu poate inlocui absenta cuiva pe care il iubim si ar fi gresit sa incercam sa gasim un substitut; tot ce trebuie sa facem este sa ramanem tari si sa privim dincolo de aceasta situatie. Asta poate parea foarte greu la inceput, dar, in acelasi timp este o mare consolare, pentru ca golul ramas – pe masura ce ramane neumplut – pastreaza legaturile dintre noi vii. E un nonsens sa spui ca Dumnezeu va umple golul; El nu il umple, ci din contra, il pastreaza gol, ajutandu-ne sa pastram vie fosta comuniune dintre noi, chiar cu pretul durerii." (Letters and Papers from Prison, D. Bonhoeffer).

Te rog sa imi scrii daca iti mai pot fi de folos cu informatii de folos din perspectiva consilierului.

Incearca sa tragi la xerox ceea ce am scris sau de nu incearca sa ii explici: Sa-i caute pe Martorii Lui Iehova.
Uite sa se linisteasca :
Unde sunt morţii?

Ce se întâmplă cu noi când murim?

De ce murim?

Ne-ar putea aduce mângâiere cunoaşterea adevărului despre moarte?

DE MII de ani, oamenii îşi pun aceste întrebări importante. Răspunsul la ele ne interesează pe fiecare, indiferent cine suntem şi unde trăim.

2 În capitolul precedent, am văzut că jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos ne oferă posibilitatea de a ne bucura de viaţă veşnică. Am mai aflat că Biblia prezice un timp când "moartea nu va mai fi" (Revelaţia 21:4). Până atunci însă murim cu toţii. "Cei vii…ştiu că vor muri", a spus înţeleptul rege Solomon (Eclesiastul 9:5). Deşi încercăm cu toţii să trăim cât mai mult, ne întrebăm: Ce se întâmplă cu noi când murim?

3 Moartea celor dragi ne produce multă durere şi poate că ne întrebăm: Unde merg ei? Suferă? Veghează asupra noastră? Putem face ceva pentru ei? Îi vom revedea vreodată? Religiile lumii oferă diverse răspunsuri la aceste întrebări. Unele spun că dacă faci fapte bune în viaţă, vei merge la cer, dar dacă duci o viaţă imorală, vei fi chinuit în foc. Altele îi învaţă pe oameni că după moarte se duc în lumea spiritelor, alături de strămoşii lor. Există şi unele religii care spun că morţii merg pe lumea cealaltă pentru a fi judecaţi, după care se reîncarnează, sau renasc într-un alt corp.

4 Toate aceste învăţături religioase au în comun o idee fundamentală: ceva din noi supravieţuieşte morţii corpului. Aproape toate religiile din trecut şi din prezent spun că, într-un fel sau altul, noi trăim veşnic, păstrându-ne capacitatea de a vedea, de a auzi şi de a gândi. E posibil oare acest lucru? Simţurile şi gândurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte, creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supravieţuiesc distrugerii creierului.

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN REALITATE CU NOI LA MOARTE?

Unde a dispărut flacăra?
5 Ce se întâmplă cu oamenii când mor? Pentru Iehova, Cel care a creat creierul, acest lucru nu este un mister. El cunoaşte adevărul, iar în Cuvântul său, Biblia, ne spune care este starea morţilor. Învăţătura biblică este clară: La moarte, omul încetează să existe. Moartea este opusul vieţii. Morţii nu văd, nu aud şi nu gândesc. Nimic din noi nu supravieţuieşte morţii corpului. Noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor.*

6 După ce a spus că cei vii ştiu că vor muri, Solomon a adăugat: "Cei morţi nu ştiu nimic". Apoi, Solomon a explicat acest adevăr fundamental spunând că morţii nu pot nici să iubească, nici să urască, şi că în mormânt "nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune" (Eclesiastul 9:5, 6, 10). În mod asemănător, în Psalmul 146:4 se spune că atunci când un om moare "îi pier şi planurile". Suntem muritori şi odată cu moartea corpului nostru încetăm să existăm. Viaţa noastră este ca flacăra unei lumânări: când se stinge, încetează să existe — nu merge într-un alt loc.

CE A SPUS ISUS DESPRE MOARTE
7 Isus Cristos a vorbit despre starea morţilor. De exemplu, când a murit Lazăr, o cunoştinţă apropiată, el le-a spus discipolilor săi: "Lazăr, prietenul nostru, s-a dus să se odihnească". Din cuvintele lui Isus, discipolii au înţeles că Lazăr dormea, refăcându-se după o boală. Dar ei înţeleseseră greşit. Atunci Isus le-a spus clar: "Lazăr a murit" (Ioan 11:11-14). Aţi remarcat, probabil, că Isus a asemănat moartea cu odihna şi somnul. Lazăr nu se afla nici în cer, nici în focul iadului. El nu era alături de îngeri sau de strămoşii săi. Nici nu urma să renască într-un alt corp omenesc. Pur şi simplu, el se odihnea în moarte, ca şi cum s-ar fi aflat într-un somn adânc, fără visuri. Şi alte texte biblice compară moartea cu somnul. De exemplu, când discipolul Ştefan a fost omorât cu pietre, Biblia spune că "a adormit" (Faptele 7:60). În mod asemănător, apostolul Pavel a scris despre unii din zilele lui că "au adormit în moarte". — 1 Corinteni 15:6.


Iehova i-a făcut pe oameni ca să trăiască veşnic pe pământ
8 Făcea parte moartea din scopul iniţial al lui Dumnezeu? Nicidecum! Iehova i-a creat pe oameni ca să trăiască pentru totdeauna pe pământ. Aşa cum am văzut în capitolele anterioare, Dumnezeu i-a aşezat pe primii doi oameni într-un paradis încântător, binecuvântându-i cu o sănătate perfectă. Iehova le voia numai binele. Există vreun părinte iubitor care să-i dorească copilului său să treacă prin chinurile bătrâneţii şi să moară? Bineînţeles că nu. Iehova şi-a iubit copiii şi a vrut ca ei să se bucure de fericire veşnică pe pământ. Biblia spune despre oameni: "[Iehova] a pus în inima lor şi veşnicia" (Eclesiastul 3:11). Dumnezeu ne-a creat cu dorinţa de a trăi veşnic şi a luat măsuri ca această dorinţă să ne fie îndeplinită.

DE CE MOR OAMENII
9 Atunci, de ce mor oamenii? Pentru a afla răspunsul, trebuie să vedem ce s-a întâmplat când pe pământ existau doar un bărbat şi o femeie. Biblia ne spune: "DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare" (Geneza 2:9). Exista totuşi o restricţie. Iehova i-a zis lui Adam: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit" (Geneza 2:16, 17). Această poruncă nu era greu de respectat. Existau o mulţime de pomi din care Adam şi Eva puteau să mănânce. Dar acum li se oferea prilejul să-şi demonstreze recunoştinţa faţă de Cel care le dăduse totul, inclusiv viaţa perfectă. Ascultând, ei ar fi arătat, de asemenea, că respectă autoritatea Tatălui lor ceresc şi că doresc îndrumarea lui iubitoare.

10 Din nefericire, primul cuplu uman a ales să nu asculte de Iehova. Prin intermediul unui şarpe, Satan i-a vorbit Evei şi a întrebat-o: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»". Eva i-a răspuns: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»". — Geneza 3:1-3.

11 "Hotărât că nu veţi muri", a spus Satan. "Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Geneza 3:4, 5). Satan a vrut ca Eva să creadă că era în avantajul ei să mănânce din fructul interzis. Potrivit spuselor lui, ea avea dreptul să decidă ce era bine şi ce era rău; era liberă să facă ce voia. De asemenea, Satan i-a spus că Iehova i-a minţit când le-a vorbit despre consecinţele pe care aveau să le suporte dacă mâncau din acel fruct. Eva l-a crezut pe Satan. A luat un fruct şi a mâncat. Apoi i-a dat şi soţului ei, care a mâncat şi el. Ei nu au acţionat din ignoranţă. Ştiau că făceau exact ceea ce Dumnezeu le spusese să nu facă. Mâncând din fruct, ei au încălcat cu bună ştiinţă o poruncă simplă şi rezonabilă. Ei l-au dispreţuit pe Tatăl lor ceresc şi i-au desconsiderat autoritatea. Această lipsă de respect faţă de Creatorul lor iubitor era de neiertat!

12 Gândeşte-te, cum te-ai simţi dacă fiica sau fiul tău, pe care l-ai crescut cu toată dragostea, te-ar desconsidera dovedind lipsă de respect şi de iubire? Nu-i aşa că ai suferi mult? Imaginează-ţi cât trebuie să fi suferit Iehova când Adam şi Eva au devenit rebeli!


Adam a fost făcut din ţărână şi s-a întors în ţărână
13 Întrucât Adam şi Eva au fost neascultători, Iehova nu avea motive să-i ţină în viaţă veşnic. Ei au murit, aşa cum îi avertizase Dumnezeu. Adam şi Eva au încetat să existe. Ei nu s-au dus în lumea spiritelor. Ştim aceasta din cuvintele spuse de Iehova lui Adam când l-a tras la răspundere pentru neascultarea sa. Dumnezeu i-a zis: "Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce" (Geneza 3:19). Dumnezeu l-a făcut pe Adam din ţărâna pământului (Geneza 2:7). Adam nu existase înainte. Deci, când Iehova a spus că Adam se va întoarce în ţărână, el s-a referit la faptul că acesta urma să revină la o stare de inexistenţă. Adam avea să fie lipsit de viaţă, ca ţărâna din care fusese creat.

14 Adam şi Eva ar fi trăit şi astăzi dacă ar fi ascultat de Dumnezeu şi n-ar fi păcătuit. Noi murim din cauză că Adam le-a transmis tuturor urmaşilor săi păcatul şi moartea (Romani 5:12). Acest păcat este ca o boală ereditară necruţătoare, de care nimeni nu scapă. Moartea, consecinţa păcatului, este un blestem; este un duşman, nu un prieten (1 Corinteni 15:26). Cât de recunoscători ar trebui să fim că Iehova ne-a oferit răscumpărarea pentru a ne elibera din lanţurile acestui duşman înfricoşător!

ESTE BINE SĂ CUNOAŞTEM ADEVĂRUL DESPRE MOARTE
15 Este o mângâiere să ştim ce spune Biblia despre starea morţilor. Aşa cum am văzut, morţii nu suferă. Nu trebuie să ne fie frică de ei, deoarece nu ne pot face nici un rău. Ei n-au nevoie de ajutorul nostru şi nici nu ne pot ajuta. Noi nu putem vorbi cu ei, şi nici ei nu pot vorbi cu noi. Mulţi conducători religioşi pretind în mod fals că îi pot ajuta pe cei care au murit, iar oamenii care îi cred sunt dispuşi să-i plătească pentru aceasta. Însă cunoscând adevărul, noi nu suntem o pradă uşoară pentru cei care predau astfel de învăţături false.

16 Este religia ta de acord cu ceea ce ne învaţă Biblia despre morţi? Majoritatea religiilor nu sunt de acord. De ce? Deoarece învăţăturile lor au fost influenţate de Satan. El se foloseşte de religia falsă pentru a-i face pe oameni să creadă că după moartea corpului, ei continuă să trăiască în lumea spiritelor. Aceasta este una dintre minciunile folosite de Satan pentru a-i îndepărta pe oameni de Iehova Dumnezeu. În ce sens?

17 Aşa cum am văzut mai înainte, unele religii îşi învaţă enoriaşii că oamenii care comit fapte rele merg după moarte într-un loc al chinului veşnic. Această învăţătură îl dezonorează pe Dumnezeu. Iehova este un Dumnezeu al iubirii; el nu i-ar face niciodată pe oameni să sufere în acest mod (1 Ioan 4:8). Ce-ai crede despre cineva care şi-ar pedepsi copilul neascultător băgându-i mâna în foc? Ai putea să respecţi un astfel de om? Dimpotrivă, nici măcar n-ai vrea să-l cunoşti! Ai spune, mai degrabă, că este lipsit de inimă. Şi totuşi, Satan vrea să credem că Iehova îi chinuieşte pe oameni într-un foc veşnic.

18 Satan se foloseşte, de asemenea, de unele religii pentru a-i învăţa pe oameni că după moarte aceştia devin spirite pe care cei vii trebuie să le respecte şi să le onoreze. Potrivit acestei învăţături, spiritele morţilor pot fi prieteni puternici sau duşmani necruţători. Mulţi oameni cred această minciună. Fiindu-le teamă de morţi, ei le aduc onoare şi chiar li se închină. Biblia însă ne învaţă că morţii dorm şi că ar trebui să ne închinăm numai lui Iehova, singurul Dumnezeu adevărat şi Creatorul nostru, care ne oferă toate lucrurile necesare vieţii. — Revelaţia 4:11.

19 Cunoscând adevărul despre starea morţilor, nu cazi în capcana ideilor religioase false. În plus, poţi înţelege şi alte învăţături biblice. De exemplu, promisiunea vieţii veşnice pe un pământ paradiziac capătă sens când înţelegi că morţii nu merg în lumea spiritelor.

20 Cu mult timp în urmă, un bărbat drept pe nume Iov a pus întrebarea: "Dacă moare un om, va trăi el din nou?" (Iov 14:14, Cornilescu, 2001). Poate fi adusă din nou la viaţă o persoană care doarme în moarte? Aşa cum vom vedea în capitolul următor, ceea ce ne învaţă Biblia în acest sens ne poate aduce multă mângâiere.

CE NE ÎNVAŢĂ BIBLIA?
Morţii nu văd, nu aud şi nu gândesc. — Eclesiastul 9:5.
Morţii se odihnesc, nu suferă. — Ioan 11:11.
Murim din cauza păcatului moştenit de la Adam. — Romani 5:12.

Doar fii acolo pentru el, în limita bunului simţ (dacă zici că e căsătorit )

Eu una as zice sa ii spui ca nu trebuie sa se lase doborat de tristetea ce i-a provocat-o moartea tatalui sau, deoarece daca Dumnezeu l-a luat, l-a luat pentru ca sigur in cer ii e mai bine decat pe pamant si daca si el va cadea intr-o depresie... ii va fi si mai greu sa se recupereze apoi dupa acest deces. Spune-i ca ii esti alaturi cand vrea sa stea de vorba cu cineva despre orice. Si sa gaseasca mereu o ocupatie care sa il faca sa uite de durerea asta pe care o are acum in suflet. E greu sa uiti, dar macar sa ii mai fuga gandul de acolo. Sper sa mearga, si imi pare rau pentru el

Mai bine incurajeazal si spune impare rau si spui ca cu toti trecem mai departe si eu.

Il in curajezi petreci mai mult timp cu el, Comunici nu ii mai aminti de tata. Distreaza-te chiar daca e casatorit cu el ca pe vremuri sau daca ai si tu sotie mergeti intr-o excursie la munte, In alta tara!