Cum sa incep...
Tocmai m-am despartit de iubita cu care eram de aproape 3 ani. Am intrebat-o care sunt motivele si a spus ca sunt probleme personale. Am rugat-o sa imi spuna si mie pentru ca problemele ei sunt si problemele mele. A refuzat. Dupa o discutie de aproximativ 1 ora in care ea ma acuza pe mine de tot felul de lucruri, i-am spus si eu ca am fost un prost cand nu mi-am ascultat prietenii si m-am impacat cu ea dupa ce anul trecut in martie (ce ironie a sortii) ma inselase cu unul ca sa ii pot spune asa. Fusese cel mai bun prieten al meu.
Prietenii, cunostiintele mi-au spus sa nu ma impac ca iar va face asa...
Acum plang ca prostul si ma gandesc numai la ea.Nu imi inchipui viata fara ea.Era centrul universului meu. O sa spuneti "iesi cu prietenii", etc, dar nu o sa mearga.
Mi-a dat mesaj si mi-a spus sa nu o mai caut.
Scenariul e acelasi de anul trecut : ma ignora si peste ceva timp ma cauta. Eu chiar nu mai suport asta...NU suport sa stau fara ea...
Imi pare rau ca s-a terminat, dar imi pare si mai rau ca inainte sa imi iau lucrurile, fara sa vreau, (Dumnezeu imi e martor) i-am dat cateva palme, ceea ce nu am facut niciodata pana acum si ma simt teribil de prost pentru ce am facut...
As alege calea razbunarii, dar stiu ca nu e buna; as vrea sa raman macar prieten cu ea, dar dupa faza nervoasa pe care am avut-o nu cred ca o sa mai vrea nici asta. Vreau sa vorbim civilizat cand ne mai intalnim...
Plang ca prostul pentru ca inca o iubesc enorm de mult sise pare ca ei nu ii pasa de asta.
Si totul a inceput de cand s-a mutat din casa tatalui ei. Acum sta in chirie cu o colega de servici si de atunci a inceput raceala.
Nu are sens viata fara ea, nu imi pot inchipui viata mea de acum inainte.,
Ma intelegea, ea ma asculta, ea ma acceptase asa cum sunt fara sa ma prefac sau sa ascund ceva. In fata ei nu ascundeam ticurile sau alte chestii pentru ca ea pur si simplu ma intelegea si ma accepta.
I-am fost fidel, nu am calcat stramb in acesti 3 ani; ea o data dar am iertat-o...

Niste sfaturi m-ar ajuta foarte mult. Nu conteaza de care, bune rele.
Va multumesc celor ce au citit pana aici si sper sa fie aprobat.

Ce sa te mai razbuni? Deja i-ai dat palmele alea si nu o sa te ierte pentru asta mai mult ca sigur!
Da, e vina ta ca ai iertat-o atunci dar cand iubesti esti orb!
Mergi mai departe, aduna-ti bucatile de suflet facute praf si nu te uita in urma!

In primul rand nu te merita, ar trebui sa incerci sa o uiti. Timpul vindeca toate ranile dupa cum stii.

Daca totusi o iubesti cu adevarat atunci fa tot ce e posibil so recastigi, trimitei flori acasa cu un bilet in care sa spui ca iti pare rau (un simplu "Imi pare rau" e de ajuns, nu trebuie sa dai impresia de milog), asteapto cu o floare dimineata in fata blocului cand se duce la munca si incearca sa vorbesti cu ea( daca nu accepta nu arunca floarea, o sa ai nevoie de ea a doua zi dimineata cand o astepti din nou ), spune-i ca nu o sa te opresti pana nu vine cu tine la o cafea, cand o sa accepte comportate de parca nu ai cunoasteo si ascult-o, intelegeo, inghite in sec si accepta toate acuzarile aruncate de ea.
Spui ca totul a inceput cand s-a mutat cu chirie, deci anturajul e de vina, incearca sa vorbesti cu colega ei de apartament, daca refuza atunci stii sigur ca ea a jucat un rol important in despartirea voastra.
Si tine minte bataia si razbunarea sunt doar semne de lasitate si idiotenie, nu ai sa rezolvi nimic ba din contra mai rau te adancesti in durere.

Succes

PS: Raspunsul anonim tot eu am fost prima oara dar uitasem sa ma loghez si nu credeam ca apare

Salut,

Daca spui ca totul a inceput cand s-a mutat cu chirie cu o colega atunci ar fi aproape sigur ca anturajul ei a racit si relatia si u ai ajutat la asta cand ai palmuito si probabil a meritato dar cu bataia nu rezolvi nimic. Oricum incearca sa vorbesti cu colega ei de apartament poate stie ce se intampla cu ea, daca nu vrea sa vorbeasca cu tine atunci poti fi sigur ca ti-ai gasit inamicul.
Razbunarea de asemenea nu e un lucru bun, doar un semn de lasitate si idiotenie ...incearca sa repari ce ai facut daca o iubesti cu adevarat atunci fa tot ceti sta in puteri so ai inapoi, trimitei flori in fiecare zi cu biletel in care sa scrii ca iti pare rau pentru ce ai facut si zis( un simplu "Imi pare rau" e de ajuns, nu te lungi la vb ca nu vrei sa pari nici obsedat disperat) tine-o asa cam o saptamana sau doua si vezi rezultatele. Asteapto in fiecare dimineata in fata blocului/casei cand se duce la munca (daca lucreaza) cu o floare si incearca sa stai de vorba cu ea ( nu te gandi ca se uita lumea la tine si te faci de ras, e un gest romantic si de apreciat), probabil nu o sa vrea la inceput doar spune-i ca nu ai sa te opresti decat atunci cand accepta sa iasa la o cafea cu tine ceea ce o s-o faca intr-un final, cand accepta comportate cu ea ca si cand abia ai cunoscut-o si nu stii prea multe despre ea, ( si nu face comanda in locul ei las-o sa coamnde ce vrea ea). Sper ca ai sa reusesti

Parerea mea personala e ca fata nu te merita si nu merita nici un sfert din ce tiam spus sa faci dar astai viata.
Nu am sa-ti spun sa iesi in oras sa te distrezi pentru ca stiu ca nu o sa mearga, din contra o sa ajungi poate mai rau sa te apuci de bautura droguri sau alte obiceiuri, mai bine stai acasa plangi cat poti iti chemi cel mai bun amic si pui un film sau jucati vreun joc, si peste ceva timp iti garantez ca o sa te simti din ce in ce mai bine, o sa incepi sa gandesti din nou logic si o sa realizezi ca nu ai pierdut nimic.

Toate cele bune