Ordonare:
După relevanţă
Iubirea o simt ca si noi, suferinta tot ca si noi, trece la toata lumea dupa un timp, doar ca la unii mai repede, la altii mai greu.
Răspunde
Cred ca simțim toți la fel, mai degrabă contează profunzimea persoanei. Cred ca singura diferența e ca bărbații sunt mai orgolioși si nu prea accepta ușor o despărțire, iar fetele rămân marcate, nu știu cu ce au greșit. De trecut, trece dar la fel pentru unii mai greu pentru alții mai ușor.
Inima unei fete e ca un os, o dată rupt nu mai poate funcționa cum trebuie.
In schimb la noi e ca un mușchi se poate recupera mai ușor. Dar e accidentat mai ușor.
E, trece la ambii, stai linistit, e suferinta aia la inceput, apoi gata.
Răspunde Gata? Nu prea cred, la unii rămâne pe viață. Și eu n-am prea întâlnit fete/femei care sa nu aiba inima distrusa.
Nu, eu ma refer la oamenii sanatosi psihic, ca la aia cu fundal depresiv, da, poate ramane toata viata, adica ramane o depresie permanenta, ca nu si-o trateaza.
Omu e adaptat f bine la greu, viata era asa dura ca, porcaria asta cu iubirea era nimic, e programat sa treaca cu bine cam peste toate.
Si la deces care se considera cea mai dura suferinta, daca in 6 luni nu trece, deja esti depresiv, asta oficial.
Altfel nu mai supravietuia specia daca din un rahat de iubire o tinem langa o viata.
Dupa ce depresia trece, ai sa vezi ca dispare toata suferinta aia.
Da nu mă refer la depresie și suferință permanenta, sunt și oameni care se sinucid din asta.
Mă refer la traume, pata aia rămâne permanenta, nu suferi 10 ani dintr-o relație, dar traumele alea rămân și cu greu se scăpa de ele. Unii le poarta toată viața.
Pai si aia e depresie, face parte dintr-o depresie mascata, in mod normal se sterge tot, am zis, la cat de dura e viata, si am avea traume la orice, unde am ajunge? Mai ales in trecut.
Si uite un exemplu, caprioara cand e alergata de leu da? Are o frica teribila, dar ii trece complet cand nu mai e alergata, asa e si un om sanatos tzeapan psihic.
Nu o tine langa ca unii din noi ca daca a cazut din pom, nu se mai urca ca are trauma si ca vezi doamne mintea lui crede ca va cadea iar. Astia au ceva probleme mascate.
Si asa am fost si noi programati sa fim. Iti dai seama cum era "AOLEU m-a alergat tigru, am trauma, nu ma mai duc...ca ma ia o frica teribila tata, duceti-va voi", mureai dracu. Si au ramas doar aia sanatosi, de aia nu erau din astia atunci.
Normal ca nu se manifesta ca o depresie din aia cu suferinta cum zici tu, dar tot o tristete e, ca trauma tot cam asta face, rupe putin din tonus, nu mai e asa okey. Cand vrea sa faca rel are frici si alte tampenii din astea. Daca intervii cumva si redresezi picajul neurotransmitatorilor chiar daca acel picaj nu e prea sus dar care da problema, ai sa vezi ca acele traume devin doar niste fapte trecute care nu te mai afecteaza.
Dar am trecut eu prin asta! Unele chestii care s-au intamplat imi dadeau asa ca o suferinta chiar daca slaba. De ex ca m-a prins profu de info ca am copiat, faptul ca am fost prost si nu am luat masuri sa nu ma prinda, asta m-a terminat, ca trebuia sa fac 2 chestii si nu le-am facut.
Si cand am mai bagat corectie sus, era altfel, era o amintire inofensiva.
Salut!
Iubirea înseamnă să iubești pe ori și cine, nu mai confundați iubirea cu atașamentul. Iubirea nu te face să suferi, doar atașamentul. De ce? Pentru că acea persoană nu mai este lângă tine.
Singurul caz, în care iubirea te poate face să suferi, este atunci când o reprimi.
Baftă!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
