Cum spuneam intr-o postare anterioara, iubitul meu e plecat in Franta de vreo 4 zile in excursie cu alti 170 de elevi din toate colturile lumii.Supararea mea e ca in astea 4 zile abia am vorbit cate 10 min pe zi si alea certandu-ne, lucru care inainte nu se intampla.Acum,orice ii spun il supara si abia tarziu isi da seama ca greseste!

Stiu ca de vina e distanta mare, frustrarea ca nu ne vedem abia peste 1 saptamana, faptul ca nu stim ce face celalalt in timpul asta, etc, dar sufar enorm de mult caci il iubesc si nu sunt genul de femeie cicalitoare, spun doar ce ma deranjeaza pe un ton neutru, cel mult!

Aseara n-eam cam certat din nou caci am vorbit iar putin si i-am spus 'doar atat?"; el s-a suparat iarasi si mi-a replicat ca ma suna cand are timp. TIMP! De parca nu putea sa sune cand era pe closet in pnm sau cand se plimbau pe Champs-Élysées, cand manca, etc Mie nu mi se pare ca exagerez aici.Ma rog, el, de obicei nu e genul care sa vorbeasca la tel, dar ma gandeam ca, acum, fiind distanta asta mare, lucrurile s-ar schimba!

Dupa chestia de aseara am plans vreo ora incontinuu ca o proasta si abia dupa vreo 3 mi-am revenit partial, ma simteam ca ultima.Il inteleg si pe el ca e distras de ceeea ce experimenteaza dar nu e cinstit cum ma face sa simt!

Abia pe la 11 mi-a dat un mesaj cu scuze ca era obosit si bla bla bla!

Am de gand ca azi sa ii spun in mare ce ma deranjeaza, desi stiu ca lucrurile o sa degenereze, nu suport indiferenta!

Scuze pentru povestea lunga.

As vrea cat mai multe sfaturi, va rog!

Mentionez ca el face 18 ani curand!
Ms!

Oh. Nu e frumos din partea lui ca iti acorda asa de putina atentie, ar putea sa te sune la fiecare 2 ore daca ii pasa asa de mult. Daca te suna o data pe zi, macar sa iti vorbeasca frumos, sa nu se mai supere din orice, si sa iti acorde mai multa atentie macar atunci cand vorbiti. Daca nu puteti vorbii la telefon, cred ca ar fi mai simplu sa ii scrii un mesaj in care sa ii spui tot ce te deranjeaza. Insa, sa ii spui si ca il intelegi ca poate e ingrijorat de ceea ce faci tu in lipsa lui, dar ar trebui sa aiba incredere in tine, macar acum. Nici eu nu suport indiferenta sau minciuna si reactionez urat pentru chestii de genul. Sper ca te-am ajutat.

Incearca sa il lasi un timpin pace(nu il mai suna). Lasa`l sa se gandeasca si isi va da seama ca a gresit. Iar atunci cand isi va da seama nu`i mai certa pe tema asta ba chiar din potriva :spune-i cat de mult il iubesti si ca tie forte greu fara el.succes:*

Ooooooo da si eu am un prieten cu aceeasi varsta si eu is mai mare ca el.iti zic eu ce-s cu fazele astea la el:fite de adolescenti. eu m-am invatat cu al meu nu ai ce sa ii faci o sa se maturizeze si o sa se schimbe pana atunci lasa-l pe el sa te sune si sa te caute, sa vada ce inseamna dorul de persoana iubita

Lumea asta in care traim! Draga, fi si tu mai intelegatoare cu el, mai lasa si tu, nu tot el.Noroc!

Daca tot vrei sa ii spui tot ce te deranjeaza nu o fa la telefon, caci mai rau o sa fie si lucrurile o sa o ia pe alt drum. Lasa-l sa vina acasa sa se linisteasca lucrurile si sa vorbiti calm. Lasa-l sa isi vada de calatorie, pentru ca e greu la drum cand e plecat in alta tara. Cu profesorii, colegii, toti te zapacesc de cap, etc. E bataie mare de cap. E bine ca macar vorbiti in fiecare zi, nu conteaza cat, dar macar il auzi si stii ca e bine acolo unde e. Fii sigura ca nici lui nu e bine cand vede ca nu poate sa vorbeasca mai mult cu tine si e aiurea tare lucrul asta.
Linisteste-te!

Ar trebui sa fii mai matura putin, nu crezi? nu fac eu reprosuri dar omul e in Franta, vrea sa vada lucruri, e cu colegii - ar primi ironii sa stea lipit de telefon. Plus ca o vacanta nu o traiesti la telefon, ci te bucuri de ea.
Si mai e si scump sa suni mereu din alta tara. Zici ca aveti incredere unul in altul, eu nu o vad. Daca stii ca nu te insala, iesi si tu in oras cu amicii, vezi un film, etc; e o saptamana nu un an! Eu zic ca trebuie sa ai ceva viata si in afara relatiei.
Mi se pare egoist sa te certi cu el la telefon pe motive puerile ca el in loc sa se bucure de excursie sa se gandeasca la ce ai patit tu. Si prietenul meu va fi plecat din tara 1 luna si nu vom vorbi de loc la telefon probabil, ci din cand in cand pe net. Dar asta nu inseamna ca se termina lumea sau ca nu tine la mine, sau ca amanam planurile sa ne, mutam impreuna- eu ma duc la un concert, am deja bilet, stau cu amicele, citesc, nu ii face lui reprosuri ca si eu am mai fost plecata si nu am stat cu telefonul in mana, il mai si uitam prin camera. Dar seara daca primeam un mesaj imi era suficient, stiam ca se gandeste la mine.
Nu mai fi egoista ca nu e sfarsit de lume. Si zici tu ca are 18 ani, dar oricate "stupid" imi iau, tu esti mai imatura la faza asta.

El ma suna cand are timp, nu eu!

Si avem o relatie de 10 luni!

Partea buna la tine este ca dupa ce se va intoarce din excursia asta, il vei avea aproape Pot sa spun ca te inteleg perfect, desi povestea mea e altfel.Eu stiu ca indiferent unde as fi, orice as face... mi-as rupe din timpul meu oricat ar fi nevoie sa vorbesc cu el.De ce? Simplu: imi face placere sa-l aud in orice moment, ma simt bine vorbind cu el, nu ma plictiseste niciodata ( desi eu nu prea apuc sa vorbesc prea mult ). Tocmai de asta imi e greu sa inteleg de ce el nu procedeaza la fel, de ce nu simte sa faca la fel.Probabil e si mandria aia de baiat ( da, iar mandria asta prosteasca ) care nu ii permite sa vorbeasca cu iubita atunci cand e cu tovarasii, ca sa nu mai vorbim de alinturi sau pur si simplu de un " te iubesc ".nu.scurt si la obiect! Pentru mine nu e foarte important sa vorbim mult, ci pur si simplu atunci cand vorbim sa `mi arate ca tine la mine, sa simt eu ca sunt iubita, sa stie ce sa`mi spuna ca sa ma faca fericita. Doar atat. Uneori e imposibil asta. Sfatul meu e sa ai rabdare si sa nu`i reprosezi nimic cat timp e plecat pentru ca o sa-i piara cheful de orice si probabil iar o sa se razbune pe tine, spunand vorbe necugetate.Lasa`l sa se intoarca, apoi ii explici ca la urmatoarea escapada, iti doresti mai multa atentie din partea lui!