Sa cante muzicaaa, ma deconectez de toti si de toate, si incerc sa nu ma mai gandesc la nimic. Sper sa mearga si-n cazul tau.
[de preferat, de-aia lautareasca]
Ma gandesc in permanenta ca, exista si alte persoane care trec prin perioade dificile, ca nu numai mie mi se poate intampla. Sunt lucruri mult mai grave decat ceea ce mi se intampla mie si, daca acele persoane reusesc sa isi rezolve problemele, sigur exista o solutie si la problema pe care o am eu. Doar ca, este nevoie de timp si de o gandire matura!
"ma simt prost"...depinde in ce sens... daca te referi de exemplu la momentele in care ma simt vinovata, mi-e foarte greu sa nu ma gandesc la acel lucru, indiferent orice as incerca, nu-mi pot lua gandul pana nu remediez situatia cumva.Insa daca te referi la tristete, suferinta... mi-e mai usor:mai intai plang putina(asa, ca sa ma descarc)apoi ies cu vreo prietena la plimbare pentru ai destainu-i ce am pe suflet(simt nevoia de sprijin moral), ma intorc, ascult muzica vesela...si trece ziua! :d
Imi vine sa intru in pamant de rusine dar, pana adoua zi imit trece (dar, nu uit)
Incerc sa rezolv situatia, imi cer scuze, dar daca tot continui sa ma simt asa. ma detasez de sentiment pe cat posibil, ascultand muzica sau stand de vorba cu cineva, sa ma descarc.
Incerc sa fac ceva relaxant, citesc o carte frumoasa, merg la sala, ma uit la un serial placut, ies afara si ma plimb, merg la un film la cinema, vb la tel, ascult muzica.
De vreo 3 zile iti tot citesc intrebarile in care ne spui ca treci printr-o perioada mai trista si daca nu cumva si noi am trecut sau poate trecem printr-o perioada asemanatoare. Crezi ca exista cineva, care sa nu treaca prin astfel de momente? Crezi ca exista cineva, care sa nu planga si sa nu greseasca? Altfel cum crezi ca am mai face diferenta dintre perioadele bune din viata noastra si respectiv cele proaste? Insa, nu uita: Dupa furtuna, rasare intr-un final si soarele!(oricat de lunga si de puternica ar parea acea furtuna)
Prefer sa mai analizez situatia... daca ma simt asa doar din cauza mea...banuiesc ca nu mi'as face chiar atata rau...sunt momente cand plangem...si suntem atat de singuri... dar parca in singuratatea aia se limpezesc multe lucruri... observi ca pana la urma in viata asta vi singur si pleci singur...supararea te reduce la sentimente mai nobile...incepi sa ii dai un "contur" piesei care te alina... apusului de soare care te intelege fara sa iti zica nimic... iar atunci cand razbesti "lucrurile" astea...realizezi ca singuratatea e doar un bun prieten care iti da timp sa reflectezi, sa simti, sa vezi...
Incerc sa gasesc un motiv sa zimbesc, este cel mai bun mediu de a trece de aceste stari, pe mine ma ajuta Incercati si voi.
agent003 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
AlexEjmecheru întreabă: