Cum vi se par relatiile de lunga durata incepute de la varsta de aproape 14 ani? Credeti ca nu merita? Am vorbit ieri cu o matusa si a aflat ca sunt cu Andrei(numele prietenului meu) de un an si 5 luni si a zis ca ea in locul meu s-ar distra si ar schimba baietii ca pe sosete.Sau mi-a mai zis ca pe la 18-19 ani ma lasa si ajung sa plang si sa ma omor pentru el.{a mai avut tentative de sinucidere din cauza lui 
au aflat parintii doar o singura data cand am baut pastile si la disperarea prietenului care nu stia ce sa faca sa le dau afara(el era acasa la el si acasa la mine) le-am marturisit. Dar bine inteles ca nu le-am spus adevaratul motiv si am dat vina pe ei }. IL IUBESC si nu pot sta fara el, ceea ce mi-a spus matusa m-a tulburat. Si acum sunt total paralela cu lumea in care traiesc am mai multe probleme, am prietenii, am parintii care ma lasa sa fac ce vreau si ma iubesc si il am PE EL care ma iubeste. Dar eu am perioade de depresie in care as vrea sa mor. Pur si simplu nu inteleg viata. De ce cand crezi ca e bine se intampla ceva rau? De ce traim? Pfff... uneori viata mi se pare un chin. Revenind am 15 ani si un pic, ce parere aveti? Ma puteti ajuta cu o vorba buna? Multumesc
au aflat parintii doar o singura data cand am baut pastile si la disperarea prietenului care nu stia ce sa faca sa le dau afara(el era acasa la el si acasa la mine) le-am marturisit. Dar bine inteles ca nu le-am spus adevaratul motiv si am dat vina pe ei 
Buna!
Schimband baietii ca pe sosete,risti sa iti mearga numele de fata usoara (curva).
Esti inca mica si ai tot viitorul in fata,timp de baieti.
Zici ca esti cu acest baiat de un an si ceva. Felicitari! Putine de varsta ta sunt cele care stiu sa-si intretina relatiile.
Matusa ta nu are de unde sa stie ca el te va lasa.
In principiu de voi depinde cum va decurge relatia de acum inainte. Dar daca te iubeste,nu te va lasa.
Practic cresteti impreuna,iar asta e un lucru frumos.
Incearca sa te schimbi,sa nu mai intrii in depresii.
Viata nu e roz,oamenii sunt rai, iar noi trebuie sa fim puternici, sa nu dam satisfactii persoanele care vor sa ne vada la pamant.
Trebuie sa infruntam totul cu capul sus!
Esti inca la inceputul drumului si nu trebuie sa incerzi sa te sinuzici.
Sub nicio forma.
Cred ca ar trebui sa discuti cu un psiholog.
Pe parcurs vei intelege ca lucrurile nu stau asa cum crezi, ca toti oamenii care pasesc in viata noastra, la un moment dat va veni si momentul cand vor pleca.
Ca uneori pierdem. Daca n-am pierde n-am stii cum sa ne bucuram atunci cand castigam.
Sunt multe lucruri frumoase in viata.
Incearca sa te bucuri de ele!
Te pup!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Referitor la relaţiile începute din adolescenţă, evoluţia lor diferă de la caz la caz.
Cunosc, de exemplu, un cuplu în care iniţial ea avea 15 ani, el cu vreo 10 în plus şi a avut răbdare să o aştepte, i-a lăsat timp să se maturizeze, să-şi termine studiile, iar acum sunt căsătoriţi şi au şi doi copii; deci, se poate.
Însă, de regulă, relaţiile de acest gen (şi nu numai) nu ţin mai mult de 2-3 ani.
Încearcă să te relaxezi, să-ţi trăieşti clipele de fericire, să te bucuri de ele şi să laşi lucrurile să decurgă natural; nu e bine să le forţezi, este doar un stres în plus inutil.
Iar referitor la depresiile tale şi tentativele de sinucidere, cred că ar trebui să discuţi cu un psiholog, ca să te ajute să te stabilizezi psihic, să-ţi (re)găseşti echilibrul şi să înţelegi că sinuciderea este o soluţie permanentă pentru problemele/emoţiile temporare, deci nu este o soluţie bună, una care să merite.
Când te simţi rău sufleteşte, trebuie doar să ai puţină răbdare; toate trec. : )
Răspunde
Răspunde 
Buna! Am vrut sa ma ajute cineva, sa-mi ofere niste sfaturi. Corect! Fiecare face ce vrea cu viata sa, dar daca nu iti pasa de intrebarea adresata, nu trebuia sa te obosesti sa raspunzi si sa ma faci pe mine sa ma simt mai prost. Totusi o seara buna!
N-am spus ca nu-mi pasa de intrebare si ca nu critic pe nimeni cu ce face cu viata lui, tu ai intrebat ce parere avem nu daca vrei sfaturi
E ok si cum zici tu dar pe langa parere am cerut si o vorba buna si zicand asta ma refeream la niste sfaturi.
Spune asa pai de ce esti depresiva?
E cam greu sa detaliez. Pe scurt nu inteleg viata.
Nu ai cu cine discuta asta e problema
Cred ca relatia ta nu este una sanatoasa. De ce spun asta? Fiindca e bazata pe constrangeri de genul: ma omor, daca ma lasi. A iubi un om, inseamna a-l lasa liber, nu a te agata de piciorul lui cu disperare. Asta nu-l face decat sa se indeparteze de tine. Nu-ti apartine nimeni cu adevarat. Fiecare e propriul lui stapan. Daca alege sa plece, asta e. Ar fi bine sa discuti cu un psiholog despre ceea ce te framanta, si nu sa ameninti cu sinuciderea de fiecare data cand nu-ti convine ceva. Asta nu demonstreaza decat faptul ca esti imatura.
Buna! E vorba de o relatie mai delicata nu cred ca ai intelege. Sunt si eu o persoana care pare foarte puternica, vesela mereu care glumeste si pare sa fie fericita, dar in adancul sufletului o tristete ma acapareaza cand sunt singura sau din cauza greutatilor. Nu consider ca sta cu mine din constrangere, a putut sa plece de multe ori de langa mine dar nu a facut-o si mai mult mi-a fost aproape. Poate sunt imatura cum zici tu, dar am momente si momente. Totusi iti multumesc foarte mult pentru timpul si parerile acordate. O seara buna!
Fiecare face ce vrea...asta-i tara ta.da stii ceva?
Nu lasa cele din jur sa te doboare
Nu trebuie sa te omoare
...
End. Funda?
Momentat si eu simt acelasi lucru.dar putin ma diferit fac 14 ani si iubitul meu face 16 ...ma iubeste si ma ajuta sa trec peste orice...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
